Cum sărbătoreau românii Revelionul pe vremea lui Ceaușescu. Cine erau singurii care mergeau la munte

Cum sărbătoreau românii Revelionul pe vremea lui Ceaușescu. Cine erau singurii care mergeau la munte
Cum sărbătoreau românii Revelionul pe vremea lui Ceaușescu

Cum sărbătoreau românii Revelionul pe vremea lui Nicolae Ceaușescu. Dacă acum oricine poate petrece noaptea dintre ani pe stradă, la munte sau în diverse alte părți, pe atunci nici vorbă de așa ceva. În timp ce majoritatea populației petrecea noaptea dintre ani urmărind la tv programul dedicat, de după discursul lui Nicolae Ceaușescu, cu biscuiți de casă pe masă sau alte preparate gătite dintr-o bucată de carne obținută „pe sub mână” de pe la restaurantele din oraș, existau, totuși, unii mai privilegiați care își permiteau să petreacă sărbătoarea la munte.

Cum sărbătoreau românii Revelionul pe vremea lui Ceaușescu

În regimul comunist, românii petreceau Revelionul acasă, alături de familie și prieteni, delectându-se, după discursul lui Ceaușescu, cu programul special oferit de reputați interpreți și actori, la Televiziunea publică, precum: Toma Caragiu, Ștefan Bănică, Stela Popescu, Dem Rădulescu, Amza Pelea.

De cele mai multe ori, tinerii de la oraș se strângeau într-un apartament, iar fiecare venea cu ce avea de acasă: salată boeuf, poate chiar sarmale, salam, care pe atunci era o adevărată delicatesă, portocale sau cafea procurată ”pe sub mână”. Momentele artistice le erau asigurate de casete cu muzică piratată, pentru ca tinerii să se distreze pe ritmurile artiștilor internaționali.

Oamenii păstrează vii în memorie Revelioanele petrecute în comunism. Este și cazul Mioarei Mihalache, care, în anii ’80, avea 20 de ani. Ea își amintește de micile petreceri date în apartamentul unuia dintre prieteni.

„Ascultam muzica anilor ’80. Fiecare venea cu ce avea de mâncare pe acasă. Îmi amintesc că făceam biscuiți de casă, prin mașina de tocat carne, mă inspiram din cărțile de bucate. De alimente făceam însă foarte greu rost. Nu exista carne nici de Anul Nou. Cei care aveam porc la țară eram mai norocași, pentru că îl tăiam în preajma Crăciunului, apoi pregăteam și pentru Revelion. Nu aveam în fiecare an.

Salamul de vară pentru noi atunci era o delicatesă. Îl dădeam prin făină, apoi îl agățam pe țeava de gaze și aveam mult timp din el. Mai reușeam uneori când veneam în București și luam cutii cu măsline și bomboane. Apoi, de Revelion aveam vinul spumant Zarea. Era ceva extraordinar pentru noi la acel moment. De sărbători, băgau portocale și ne omoram la acele cozi. Aveam voie să cumpărăm foarte puține. Ieșeam zob de la acele cozi”, și-a amintit Mioara Manolache pentru Gândul.

Carnea pentru masa de Revelion, procurată „pe sub mână”

Monica Iordache nu poate uita nici acum imaginea cu părinții care, câteodată, reușeau să facă rost, „pe sub mână”, de câte o bucată de carne, de la restaurantele din oraș, pentru a o găti de Revelion, dar și artificiile în formă de băț pe care le putea găsi numai în librării. Avea numai 10 ani la începutul anilor ’80, dar scenele i se aștern și acum cu claritate prin fața ochilor, de parcă ar fi fost ieri.

„Carne găseam foarte greu. Tata încerca să facă rost de carne de la restaurantele din oraș, însă nu reușeam mereu. Trebuia să ai cunoștințe ori la un hotel, ori la un restaurant. O bucată de carne era un eveniment. Dulciuri nu prea aveam, iar cozonac nu făceam că nu prea găseam făină. La televizor, îmi amintesc numai cuvântările lui Ceaușescu și retrospectiva anului.

Masa era sărăcioasă, ce găseam la magazin erau unghiile de porc, „adidași”, cum se numeau atunci oasele de porc, însă fără niciun pic de carne. În rest, mama îmi dădea biscuiți cu miere la masa de Anul Nou și ciorbă de cartofi. Seara mă îmbrăcam cu rochie albastră, pe care aveam brodată o fundă, pe care o purtam la serbările școlare și o îmbrăcam și de Revelion”, povestește femeia.

„Aveai nevoie de pile sus de tot”

În timp ce Scorniceștiul, locul de unde era Ceaușescu, era, pe atunci, ca un mic rai al delicateselor și puteai găsi Pepsi, Cola sau alte bunătăți, Constantin Filimon își amintește că, chiar dacă tinerii erau fericiți cu puținul de îl aveau, fără să știe cât de bine sau cât de rău o duceau alții, existau și discriminări. Nu toată lumea putea petrece sărbătorile de iarnă la munte și era nevoie de pile mari pentru asta.

„Ne strângeam pe la câte cineva cu mâncare, câteva damigene de vin culese de pe la ai noștri și sărbătoream așa, simplu. Eventual, aveam și un pickup. Vremurile erau simple și noi eram tineri, fără putere de comparație. Ne trăiam tinerețea neștiind cât de bine o duc sau cât de rău o duceau alții.

Erau discriminări și atunci. Pentru a face sărbătorile la munte, aveai nevoie de pile sus de tot sau de părinți bine înfipți în sistem. Îmi amintesc cu drag de tinerețe, de zăpadă, de bătăile în zăpadă, de viața simplă care ne însuflețea. Nu aveam nevoie de multe să fim fericiți, cu toate că acel gri și astăzi ne mai dă târcoale în suflet”, a povestit și Constantin Filimon pentru sursa citată.

31 Decembrie 1988 a reprezentat pentru români ultimul Revelion cu soții Ceaușescu la putere și nimeni nu putea bănui atunci că Anul Nou ar putea fi petrecut și altfel.

DĂ PLAY ȘI FII MAI INFORMAT DECÂT PRIETENII TĂI