Gazetarul Cristian Tudor Popescu a rupt tăcerea despre concedierea de la postul de televiziune Digi24. Jurnalistul a făcut o postare amplă pe contul social, povestind cum situația petrecută la Digi 24 l-a făcut să retrăiască acele „priviri” și „cuvinte” de acum 32 de ani, când a publicat anumite articole la ziar la adresa președintelui Ion Iliescu, articole ce „în atmosfera de fesenism feroce”, articolele au fost văzute „ca o bombă incendiară”.
„Pe 27 decembrie 1990, scrisesem în Adevărul un text cu un titlu amăgitor: „Daruri pentru președinte”. (…) A doua zi dimineață, pe la ora 10, secretarele din redacție cedaseră nervos, una mai în vârstă izbucnise în plâns. Rafale de telefoane de la cititorii răsculați ai Adevărului, care drăcuiau, blestemau, amenințau că vin să rupă picioare și să spargă capete prin redacție – „care a scris așa de domnu Iliescu!…”, a notat CTP pe pagina personală de Facebook.
„Campionul slugărniciei preventive era un anume nea Petre Popa, titularul rubricii „Aflăm de la Miliție”. Un bătrânel mic, gras și maroniu ca un ursuleț. Dovedea însă o mobilitate și capacități de flexare a coloanei vertebrale ieșite din comun: cum dădea cu ochii de mine, se aținea pe lângă zid, pe coridorul scăldat într-o lumină verzuie, pe care puteau să încapă două tancuri, și până treceam făcea două-trei plecăciuni la 90 de grade, de-mi era frică să nu pice în cap.
Pe la prânz însă, începuse să fie dată ca sigură azvârlirea subsemnatului pe scări, afară din redacție. Scânteiștii văzuseră multe execuții la viața lor și le era greu, dacă nu imposibil, să conceapă că va fi altfel. Peste ce făcusem eu, nu se putea trece, nimeni, oricât de sus pus, nu m-ar fi putut scăpa, gândeau ei.
Și uite că mă întâlnesc cu nea Popa. Nu știu dacă am văzut în viață o asemenea iluminare la un om, o transfigurare de parcă holul Adevărului era drumul Damascului. Ursulețul aplecător a trecut pe lângă mine drept ca o riglă, fără a-mi arunca o privire. Nea Petre Popa își recâștigase verticalitatea, curajul, demnitatea umană, onoarea…
Ceilalți mă mai priveau, relaxați, fără să se mai scurgă pe lângă pereți, mă priveau ca pe un șoarece mort. Când intram în incintă, zâmbeau scurt, șerpește, îmi ziceau ceva și continuau să convorbească. Am trăit atunci senzația acută că nu mai sunt. Că am dispărut pentru restul lumii. Nu e un sentiment atât de rău.”, a continuat CTP pe pagina de Facebook.
Gazetarul a povestit cum concendierea de la postul de televiziune Digi 24 avea să-i trezească aceleași trăiri.
„Am regăsit privirile și cuvintele acelea după 32 de ani, cu prilejul dării afară de la Digi24. Cine mi se adresa întrebându-mă respectuos când aș avea timp de o întâlnire, acum îmi spune „mâine, la ce oră să ne vedem”, fără semnul întrebării. Diverșii șefuți ai locurilor pe unde mă mai duc, au trecut de la „Ce mai faceți, domnule Popescu?” la un „Bună ziua” uscat. Inși care, să zicem, că mi-au fost prieteni, n-au stricat nici măcar un telefon pe mine. Unul, cu care n-am mai vorbit de vreo 10 ani, mi-a dat un sms cum că să facem o emisiune împreună. Dacă nu ești la televizor, nu prea mai ești folositor.
Nici măcar un om obișnuit, un simplu cetățean nu mă mai consideră, m-au clasat mai jos de atât… A, uitam, de la Adevărul n-am fost dat afară în `90, e o altă poveste de ce, o să v-o spun altădată”, a mai notat Cristian Tudor Popescu pe contul său oficial de Facebook.