Cele mai frumoase surori din cinematografia românească. Adnana şi Madeleine, interpretate superb de Julieta Ivanca Szonyi şi Anca Nicola Szonyi

Cinematografia pe vremea imaginilor mute, a adus frumusețea femeilor pe primul plan. De la inventarea Kinetoscope-ului, invenția lui Thomas Edison și William Kennedy Dickson, femeia a fost în prim plan. Dar, peliculele de început nu erau chiar așa. Ulterior, odată cu evoluția celei de-a șaptea arte, și criteriile de frumusețe ale protagonistelor au crescut. Cinematografia mondială a dat lumii unele din cele mai frumoase femei, unele devenind modele pentru tinerele aspirante. Păstrând proporția, și cinematografia românească a avut frumusețile ei. Printre acestea cele două surori, Julieta Ivanca Szonyi şi Anca Nicola Szonyi. La vremea lor au fost considerate cele mai frumoase surori din cinematografia românească.

Cinematografia, cea de-a șaptea artă și frumusețea atemporală

La începuturile sale, filmul a avut o relație adversă cu frumusețea, exagerând variațiile tonale și texturale ale feței umane. În acele începuturi, chiar și cea mai uimitoare eroină devenea o caricatură pătată.

Primele pelicule de film alb-negru, mai întâi, filmul ortocromatic, dominant până în 1927, și, într-o mai mică măsură, succesorul său, filmul pancromatic, redau culorile întunecate mai întunecate și culorile deschise mai deschise.

Gabriel Cotabiță, greu încercat de moarte! Prin ce a trecut artistul și ce ascundeau aparițiile sale impecabile

Avocatul Adrian Cuculis lămurește misterul averii lui Silviu Prigoană. Cât o să le revină copiilor Adrianei Bahmuțeanu și ce drepturi are jurnalista

Diana Șoșoacă, slabă, îmbrăcată elegant! Imaginile pe care le-ai ratat! FOTO

Aoleu, Antonia dă COD ROȘU! A înnebunit pe toată lumea cu ultima apariție! Cum s-a lăsat pozată după ce a renunțat la sutien

Genul acesta de producții transformau trăsături care păreau inofensive în afara camerei în imperfecțiuni. De cele mai multe ori distrăgeau atenția atunci când erau văzute pe ecran.

Coșurile și pistruii arătau ca niște pete de noroi, iar ochii albaștri păreau incolori. Rujul făcea din gură o gaură cavernoasă, iar un ten cu nuanțe sărate sau roz părea, în termenul din epocă, „negroid”.

Tehnicile împrumutate de pe scenă s-au dovedit, de asemenea, problematice. Vopseaua de față folosită pentru a sugera ridurile pentru publicul de teatru, de exemplu, se citea ca niște tatuaje pe film.

Machiajul cinematografic, așadar, nu s-a născut din vanitate, a fost un antidot necesar pentru mediul defectuos al filmului.

„Nu sunt mai frumoase în mod natural decât o femeie obișnuită”

Vedetele de scenă captivau publicul pentru că aveau numeroase oportunități de a apărea pe scenă îmbrăcate în culmea stilului vremii. În mod ironic, însă, afirmația lui Banes că actrița nu era mai mult decât femeia obișnuită era un argument important.

Mai ales în strategiile de promovare dezvoltate de companiile de modă și de publicitate pentru produsele din acea perioadă.

„Actrițele, de regulă, nu știau mai mult despre cum să se facă pe ele însele decât o femeie obișnuită. Nici nu sunt mai frumoase în mod natural decât o femeie obișnuită.”, scria actrița Margaret Illington Banes într-un articol din 1912.

Bazându-se pe fascinația publicului scenei, acești producători au pus accentul pe procesele artificiale care transformau actrițele din femei atrăgătoare în frumuseți excepționale.

Prin acest mod, Hollywood-ul lăsa să se înțeleagă că produsele lor ar putea face același lucru pentru orice femeie. Până în 1910, femeile foloseau o varietate de tehnici pentru a recrea fastuoasa imagine, copiind coafurile, stilurile vestimentare și alte accesorii ale actrițelor.

Cinematografia românească și frumusețile mioritice

Fabrica de vedete de la Hollywood a avut un impact extrem, cel puțin din acest punct de vedere, la nivel mondial. Efectele aveau să se vadă și pe bătrânul continent european, odată cu evoluția filmului european.

Dar, pe plaiuri mioritice, extrem de bine controlate de propaganda acelor vremi, România și cinematografia sa a avut parte de frumusețile sale.

Dacă vorbim de cinematografia românească, vorbim de Angela Chiuaru, Marga Barbu, Eva Christian, Lica Gheorghiu, Ioana Bulcă, Margareta Pogonat, Irina Petrescu, Violeta Andrei, Tora Vasilescu, Gina Patrichi, și multe alte actrițe, și ne putem face o imagine asupra furmuseților din cinematografia românească, despre care Dr. Ionescu Berechet și Andreea Gabriela spuneau că:

„În cinemaul românesc toate aceste elemente s-au conturat treptat, la inceput modelul aspirațional feminin chiar a lipsit. Mai întâi a fost o formă de stângăcie, de lipsă de îndemânare și de metodă.

Colectivizarea și înfierarea burgheziei erau elementele de primul plan, iar dincolo de ele nu s-a mai adăugat nimic, chiar și atunci când mijloacele erau la îndemână.

Astfel, în Răsună valea (r. Paul Călinescu, 1949) există două roluri feminine, interpretate de Eugenia Popovici (Ileana) și Angela Chiuaru (Sanda). Deși Eugenia Popovici era deja o actriță de teatru consacrată, iar Angela Chiuaru o frumusețe aflată la debut, ele nu se conturează, sunt parte a mulțimii.”, scriu Dr. Ionescu Berechet și Andreea Gabriela în lucrarea „Diva socialistă – modele sociale feminine în cinematografia României socialiste”.

Julieta Ivanca Szonyi şi Anca Nicola Szonyi, cele mai frumoase surori din cinematografia românească

Dar, prin această pleiadă de frumuseți, în anii 70 aveau să se distingă două actrițe, denumite „cele mai frumoase surori din cinematografia românească”. Este vorba de surorile Julieta Ivanca Szonyi şi Anca Nicola Szonyi.

Pentru cei din generațiile care au prins serialul „Toate Pânzele Sus!”, și-aduc aminte de Julieta Ivanca Szonyi. Tânără pe atunci, Julia Ivanca o interpreta pe frumoasa Adnana. Născută în 1949, Julieta Ivanca Szonyi (foto galerie Studiourile Buftea), avea să devină una din exponentele frumuseții din cinematografia românească ai acelor ani.

Primul rol important jucat de Julieta Ivanca Szonyi  avea să vină în capodopera cinematografiei românești, „Felix și Otilia”, din 1972, în regia lui Iulian Mihu, în regia căruia va mai apărea în 1983, în filmul „Comoara”.

De cealaltă parte, Anca Nicola Szonyi, o altă frumusețe autohtonă. Sora mai mică a Julietei avea să fie cunoscută pentru rolul său din 1985, în filmul „Ciuleandra”, unde o interpreta pe Mădălina Faranga (Madeleine).

Dar avea să fie remarcată în alte producții, premergătoare filmului din 1985. Vorbim aici de filmele „Tănase Scatiu”, din 1976, „Buzduganul cu trei peceți” din 1977, și „Burebista”, din 1980.

Au apariții sporadice în producții cinematografice

Astăzi, surorile Julieta Ivanca Szonyi şi Anca Nicola Szonyi, ajunse la 73, respectiv 62 de ani, au apariții sporadice în producții cinematografice.

De exemplu, Julia a apărut în 2019, în filmul „La Gomera”, regia Corneliu Porumboiu, și în 2020, în pelicula „Est-Dittatura last minute”, regia Antonio Pisu.

Sora cea mică, Anca, este stabilită din 1987 la Paris, și a apărut la începutul anilor 90 în câteva pelicule.

Vorbim de pelicule, precum „C’est quoi ce petit boulot?”, în 1991, „Le Passage”, din același an, și „Începutul adevărului (Oglinda)”, din 1994.

Concluzie

Deși, aparent, nebăgată în seamă, cinematografia româneasă a dat adevărate capodopere pe peliculă. În aceeași măsură, a dat și actrițe de renume.

Au devenit cunoscute, atât prin talentul actoricesc, dar și prin frumusețea lor.