Primul referendum din România a avut loc acum mai bine de 150 de ani, iar pe atunci, problemele care trebuiau rezolvate prin consultarea populației erau mult mai complexe decât astăzi. În toți acești ani însă, puterea a cerut destul de rar părerea românilor.
Nu există stat de drept dacă puterea, indiferent de natura ei, nu cheamă cetățenii cu drept de vot să-și exprime opinia cu privire la o temă dată care-i privește pe toți. În total, de când statul român a devenit Principatele Române și până în prezent, poporul a fost convocat la referendum de 13 ori (în 155 de ani).
Primul referendum care a avut loc în teritoriul românesc a avut loc între 10 și 14 mai 1864, deci pe vreme lui Alexandru Ioan Cuza.
Pe atunci, România era formată doar din Țara Românească și Moldova, fără Transilvania și restul regiunilor mai mici. Referendumul a fost propus de domnitorul Cuza și i-a chemat pe români la urne după ce a aprobat Statutul Dezvoltător, prin care au fost definite atribuțiile domnului, s-a trecut de la un sistem parlamentar unicameral, cum era prevăzut în Regulamentele organice din 1831, la unul bicameral.
Astfel, puterea legislativă a ajuns să fie exercitată în mod colectiv de către domn, Adunarea Electivă și Senat.
Al doilea referendum a avut loc în zilele de 2 și 8 aprilie 1866, într-o chestiune de mare importanță, când s-a decis aducerea pe tronul țării a unui principe străin. A fost o decizie privită cu neîncredere de mulți, dar era singura viabilă pentru a garanta existența României unite.
După abdicarea forțată a lui Cuza, a fost constituită o locotenență domnească formată din Generalul Nicolae Golescu, Lascăr Catargiu și Colonelul N. Haralambie. În cele din urmă, principele care a acceptat tronul românilor a fost principele Carol de Hohenzollern Sigmaringen, al Prusiei.
A urmat apoi referendumul din 1938, când regele Carol al II-lea a abrogat Constituția din 1923 (înfăptuită după Marea Unire) și instaurarea unei dictaturi regale, ca să fie în „trend” cu regimurile dictatoriale din jur. În Europa de Est, România era cam singura care încă mai rămăsese democratică, iar fasciștii ne băteau deja la porți.
Ultimul referendum dinainte de venirea comuniștilor a avut loc în 1941, în urma rebeliunii legionare. De fapt, au avut loc două plebiscite în acel an, toate propuse de Mareșalul Ion Antonescu, având ca temă noua politică internă a României.
Pare o glumă proastă, un umor negru, dar au avut loc vreo două referendumuri și în perioada comunistă, mai exact în timpul lui Nicolae Ceaușescu. Unul a avut loc pe 23 noiembrie 1986 și s-a hotărât reducerea cu 5 la sută a armamentelor, efectivelor și cheltuielilor militare de către Republica Socialistă România.
Următorul referendum a avut loc în 1989, când Ceaușescu a decis introducerea în Constituția României a unei clauze care interzicea pe viitor luarea de împrumuturi externe.
Cele mai multe au avut loc după Revoluție. Primul a avut loc în 1991 prin care s-a cerut aprobarea unei noi Constituții.
A urmat apoi cel din 2003, când s-a cerut aprobarea revizuirii Constituției.
Al zecelea referendum a avut loc în 2007, când românii au fost întrebați dacă erau de acord cu demiterea președintelui de atunci, Traian Băsescu, atunci când PSD l-a acuzat că a încălcat anumite prevederi din Constituție. A fost o prezență la vot de 44,45%, iar 74,48% dintre cetățenii care au votat s-au pronunțat împotriva demiterii lui Băsescu.
A mai urmat apoi un referendum în același an, în octombrie, când Băsescu le-a adresat românilor următoarea întrebare: „Sunteți de acord ca, începând cu primele alegeri care vor fi organizate pentru Parlamentul României, toți deputații și senatorii să fie aleși în circumscripții uninominale, în baza unui scrutin majoritar în două tururi?”.
A mai fost apoi unul în 2009 (al cincilea după Revoluție), când Băsescu a vurt transformarea Parlamentului bicameral într-unul unicameral.
Cel mai recent referendum a fost în 2012, când s-a cerut iar demiterea lui Traian Băsescu.