Istoria neștiută a lui Hitler care-ți arată cum ajung dictatorii la putere

Autor: Daniel Ștefan - 14:30, 03 mai 2019

Adolf Hitler a rămas în istorie drept unul dintre cei mai mari criminali ai omenirii. Uneori, istoria e și ea un fel de cancan care scoate în față doar lucrurile șocante, iar în cazul lui, faptele rele au fost cele mai evidente. Totuși, în ciuda faptului că părea de temut, Hitler era, de fapt, un incompetent.

Această opinie nu aparține nici autorului acestui articol, nici site-ului Playtech, ci este un punct de vedere exprimat de către istoricul Tom Philips, în cartea Humans: A Brief History of How We F*cked It All. Da, chiar așa se numește cartea și se referă la numeroasele eșecuri ale umanității.

Hitler a comis multe crime, dar a făcut ceva pentru Germania?

Pe scurt, Tom Philips îl prezintă pe Hitler ca pe o greșeală a poporului german. În istoria fiecărei națiuni apar anumite personaje pe care doar națiunea însăși le transformă în personalități doar pentru că acei oameni carismatici pare că vorbește pe înțelesul tuturor.

Hitler și guvernul său nazist sunt văzuți ca o năpastă de oamenii și statele care au avut de suferit din cauza ideilor sale extremiste de dreapta. Pentru alți extremiști din prezent, Hitler și naziștii lui sunt văzuți drept eroi, iar germanii, în mare parte, îl consideră pe Hitler un „accident” politic nefericit, pe care-l recunosc de fațadă, dar știu că tot lui îi datorează săltarea economiei care ajunsese la pământ în perioada interbelică.

Dacă îl judeci pe Hitler din perspectiva liderului politic, a fost un eșec. Dacă te raportezi la el din perspectiva de administrator al societății, a fost un geniu (aproape). El și guvernul nazist au pus capăt hiperinflației după Marele Război, a construit școli, a diminuat rata șomajului, a pus capăt foametei, a investit în dezvoltarea infrastructurii (lui Hitler i s-ar datora unirea prin autostrăzi – autobahn – a nordului de sudul german), etc.

Era Hitler un lider ferm sau un idiot pe care-l jucau toți pe degete?

Indiferent care a fost scopul pentru care a rezolvat toate aceste probleme în Germania învinsă în Primul Război Mondial, cert este că a dat germanilor ceea le trebuia – speranța că uniți pot ieși din mocirla în care se aflau și în doar câteva decenii, statul care era epavă în anii ‘20, devenise o forță impresionantă în anii ‘30, imediat după ce Hitler a câștigat alegerile.

Tom Philips a studiat memoriile celor mai apropiați naziști din staff-ul dictatorului și afirmă că în realitate, Hitler era un om submediocru, departe de a fi un geniu în vreun domeniu. Era incompetent, leneș, un egocentric și a închegat un guvern format din clovni, oameni puși în poziții de conducere care n-aveau niciun habar despre ce trebuiau să facă. Iar meritele dezvoltării supraapreciate s-au datorat altor personalități.

Hitler avea o fire instabilă și era un narcisist incurabil, obsedat să-și vadă, când a devenit cancelarul Germaniei, figura în ziare și să vadă cum se scriu lucruri frumoase despre el. Era un om dependent de propagandă, se hrănea cu ea și i-a făcut și pe germani să le placă gustul ei (cam cum se întâmplă și azi pe la noi).

În realitate, Fuhrerul era un om ca toți ceilalți. De fapt, nici măcar atât. Fritz Wiedemann, adjutant nazist (grad militar) și apropiat al dictatorului, spunea în memoriile sale despre Fuhrer că nu se trezea niciodată mai devreme de ora 11:00. Iar până la prânz, nu făcea altceva decât să citească despre el în ziare.

De asemenea, avea o inteligență atât de mediocră încât prefera mai degrabă să ignore opiniile care-i contraziceau preconcepțiile și nu-și analiza propriile opinii. Dacă el credea că situație, un fenomen se întâmpla într-un fel, atunci trebuia să fie cum zice el. Nimeni nu avea dreptate dacă-l contrazicea. Tot așa s-au născut și ideile sale aberante despre rasă.

De ce au pus germanii un monstru incompetent în fruntea statului?

Înainte să câștige alegerile în 1933, opoziția îl caracteriza pe Hitler drept o țintă ușoară, un idiot ușor de manipulat de oamenii inteligenți. Și, adevărul este că în cadrul nomenclaturii naziste exista o competiție acerbă pentru câștigarea simpatiei Fuhrerului.

Cine intra în grațiile lui, putea să-l manipuleze sub diverse forme și să-i influențeze deciziile, mai ales că acesta era incapabil să ia o decizie importantă în situații limită. De aici rezultă că temutul Adolf n-avea nicio calitate de lider. Și atunci, cum l-au pus germanii în fruntea statului?

Motivele sunt multiple, dar psihologia societății arată că masele adoră spectacolul, adoră oamenii care oferă sau dau impresia că aduc ceva nou și îi scoate din cotidianul cenușiu.

Hitler a fost o plăcere vinovată a poporului german interbelic de a vedea mereu pe podium și în ziare un măscărici temperamental care bâstâcâia din mâini ca un dement, dar vorbea pe limba poporului despre patriotism și despre ce vrea el să facă din acea țară. Suntem în 2019, iar lucrurile nu s-au schimbat deloc în acest sens, după cum vezi că e politica din România.

Sursa: Newsweek
DĂ PLAY ȘI FII MAI INFORMAT DECÂT PRIETENII TĂI