Deși se află într-o zonă îndepărtată, acest oraș oferă o varietate de servicii atât pentru locuitori, cât și pentru vizitatori, inclusiv o universitate renumită. Longyearbyen, situat în Norvegia, este cea mai nordică așezare din lume cu peste 1.000 de locuitori.
Acesta reprezintă cea mai mare localitate din provincia Svalbard, având, conform datelor din recensământul din 2020, în jur de 1.750 de locuitori.
Orașul, cu casele sale colorate, se întinde pe o suprafață de patru mile pătrate și oferă toate facilitățile necesare pentru confortul celor care locuiesc sau vizitează zona.
În Longyearbyen, există un singur supermarket, potrivit site-ului oficial al Svalbard, dar orașul mai dispune de o grădiniță, o școală, o biserică, un oficiu poștal, un restaurant gourmet și un muzeu.
De asemenea, orașul are Universitatea din Svalbard, cea mai nordică instituție de educație și cercetare din lume, situată la latitudinea de 78°. Universitatea oferă cursuri axate pe științe, toate corelate cu mediul înconjurător, precum biologia și geofizica arctică.
Longyearbyen se află într-o vale pe malurile fiordului Advent, oferind vederi impresionante ale munților și ghețarilor din jur.
Pe lângă vizitatori, în zonă pot fi văzute și animale sălbatice, precum renii și balenele, iar urșii polari sunt prezenți, astfel că vizitatorii trebuie să fie echipați cu arme atunci când ies din așezare.
Numele orașului reflectă în mod evident izolarea sa, traducându-se prin „Orașul Longyear”. Cu toate acestea, denumirea este mai mult un omagiu adus fondatorului său, John Munro Longyear, decât o indicație a remoteței sau a trecerii timpului.
În ciuda poziției sale și a condițiilor de îngheț constant pe parcursul întregului an, acest oraș din Norvegia s-a impus ca un centru important de cercetare și educație.
Cei care doresc să viziteze Longyearbyen trebuie să fie conștienți de reglementările speciale impuse de izolarea sa, inclusiv interdicția de a avea pisici și limitarea cantității de alcool pe care o persoană poate să o cumpere în fiecare lună.
Deși s-a afirmat că este ilegal să mori în Longyearbyen, în realitate corpurile nu pot fi îngropate în acest oraș, o regulă care determină adesea persoanele considerate terminal bolnave să se mute pe continent.
Interdicția îngropărilor a fost instituită în 1950, după ce s-a descoperit că trupurile celor decedați în timpul pandemiei de gripă din 1918 îngropate în zonă nu se descompuneau din cauza temperaturilor scăzute. Aceasta a generat temeri că trupurile îngropate ar putea păstra tulpini active ale virusurilor letale.
Turismul devine tot mai relevant pentru economia locală, iar în 2016, orașul a primit 115.000 de turiști, dintre care 35.000 au sosit cu vase de croazieră din alte țări.