Este unul din cele mai cosmopolite orașe din lume, cămin al unuia din cele mai mari imperii pe care le-a cunoscut omenirea, cunoscut sub numele de Constantinopol. Imperiul Bizantin aici își avea capitala, este orașul lui Constantin, orașul fericirii, orașul Islamului. Istoria sa este milenară, iar particularitatea care-l definește este poziția sa, fiind oraşul care se află pe două continente, unic în lume şi e de-a dreptul spectaculos.
Istanbul, oraşul care se află pe două continente, a fost cunoscut în trecut sub numele de Bizanț, o colonie grecească antică. Se zvonește că regele Byzas din Megara „și-a dus coloniștii aici în secolul al VII-lea î.Hr. pentru a întemeia o colonie numită Byzantium”, potrivit site-ului All About Istanbul.
Un oracol din Delphi îi spusese lui Byzas să se stabilească vizavi de „țara orbilor”. Conform izvoarelor istorice, Byzas credea că cei din partea asiatică, din Chalcedon, trebuie să fi fost „orbi” pentru că au trecut cu vederea locația superbă de la intrarea în strâmtoarea Bosfor, singurul acces la Marea Neagră, sugerează All About Istanbul.
Arheologul și editorul revistei „Arkeoloji ve Sanat” (Arheologie și Artă), Nezih Basgelen, spune că cel mai vechi nume dat peninsulei pe care este construit Istanbulul a fost „Bizantion”. Se presupune că acest nume ar fi derivat din numele trac Byzas, iar potrivit vechilor izvoare istorice, orașul a fost întemeiat de regele Bizas, fiul semizeului Semestras, crescut de tracul Buzie.
După Byzantion, când orașul s-a aflat sub stăpânire romană, a fost redenumit de împăratul roman Septimus Severus ca Augusta Antonina. Când sediul imperiului s-a mutat în oraș, în anul 330 d.Hr., acesta a fost etichetat drept Secunda Roma, a doua Romă. Începând cu secolul al V-lea a fost numit Nova Roma, iar cetățenii săi, Romaios, din păcate numele, însă, nu s-a păstrat.
Bizantion era un nume trac, în timp ce în documentele otomane, formele arabe și armenești erau și Byzantia, Byzandia, Buzantiye, Puzanta, Buzantis. Din surse islamice, aflăm că au existat și altele, cum ar fi Marea Romă, Scaunul Romei, sunetul Romei, originare din Nova Roma.
Apoi, bineînțeles, a existat Constantinopolis, nume derivat de la împăratul roman Constantin cel Mare, care a făcut din oraș capitala imperiului său (306-337 d.Hr.). A fost un nume comun și a devenit oficial. Derivatul Konstantiniyye a fost folosit de arabi și de persani, în timp ce otomanii l-au utilizat în bani și în corespondența oficială. Constantinopolis a fost numele predominant folosit în perioada romană și bizantină, iar Occidentul l-a folosit mult mai mult timp, chiar și atunci când orașul s-a aflat sub stăpânire otomană (din 1453 d.Hr.).
Este celebru faptul că Imperiul Otoman a folosit varianta Konstantiniyye până la înființarea Republicii Turcia. Potrivit Enciclopediei Britannica, până când Poșta turcă „a schimbat oficial numele în 1930 … orașul a continuat să poarte numele milenar de Constantinopol”.
„Nu știm sigur cum a fost dezvoltat [numele Istanbul], deoarece a apărut din greacă și nu știm sigur cât de departe merge în trecut.
Înseamnă la oraș, așa că dacă vedeți cuvântul Constantinopol are în el cuvântul Stan și Pol, deoarece se numea Constantinopolis.
Înseamnă pur și simplu I Sten Pol, ceea ce înseamnă în interiorul orașului, probabil că înseamnă în interiorul vechilor ziduri ale orașului.”, explică istoricii turci.
În ceea ce privește numele Istanbul, acesta a apărut mult mai târziu, spune profesorul Yakoob Ahmed de la departamentul de teologie al Universității din Istanbul, care predă acolo istoria islamică și otomană.
„Când otomanii au cucerit Istanbulul, au păstrat în mare parte vechile denumiri grecești, cum ar fi Bosfor, Uskudar și, bineînțeles, Hagia Sophia. Halil Inalcik face afirmația că Fatih a încercat să popularizeze numele ISLAMbul și că acesta a fost folosit, dar nu a fost niciodată oficializat.
În realitate, otomanii se simțeau confortabil folosind numele otomanizat sau arabizat al Constantinopolului, pe care îl numeau Constantiniyye. I-au mai spus și alte nume, cum ar fi Payitaht [care înseamnă „capitală] și Asitane, dar acestea nu au fost niciodată folosite oficial”, explică istoricii.
Potrivit unui cercetător târziu care a vorbit cu presa locală în 2012, în timpul epocii otomane, cel mai comun nume pentru oraș era versiunea arabă a lui Constantinopolis, Konstantiniyye, și că mai era numit și „Dersaadet”, orașul fericirii, și marea mănăstire a dervișilor.
Conform acelorași documente istorice, se pare că Sultanul Mustafa al III-lea folosea în scrierile sale imperiale numele de „orașul islamului” (Islambol), iar rădăcina cuvântului „Istanbul” este „stinpolis” în limba greacă și înseamnă o formă a expresiei „la oraș”.
Mai mult ca sigur că ați învățat asta la istorie, dar Istanbul, este orașul care se află pe două continente, unic în lume, Europa și Asia. Bosforul, o cale navigabilă de 30 km, separă malurile european și asiatic ale orașului și leagă Marea Neagră de Marea Mediterană. Istanbulul pur și simplu freamătă de istorie, mare parte din ea sângeroasă.
A servit drept capitală a trei mari imperii mondiale, roman, bizantin și otoman, ale căror amintiri se află împrăștiate peste tot în oraș. A fost numit în diferite moduri Noua Romă, Bizanț, Constantinopol, după împăratul roman Constantin, și, în cele din urmă, Istanbul.
Kemal Mustafa Ataturk, fără îndoială printre cele mai mari personalități ale acestui secol, domină țara, chiar dacă a murit în urmă cu șase decenii. Imaginile și zicerile sale pot fi găsite peste tot. Practic, de unul singur, a modernizat Turcia, transformând scrierea în limba romană și acordând femeilor dreptul de vot.
Unicitatea acestui oraș nu este dată doar de poziția sa geografică unică, ci și de amalgamul istoric cuprins între zidurile înalte ale acestui oraș cosmopolit. A fost singura cetate care avea să reziste multor armate, singura care reușea să-l cotropească fiind armata lui Mahomed al II-lea care, pe 29 mai 1453, a cucerit Constantinopolul, aducând astfel sfârșitul Imperiului Bizantin.