Unii dintre noi, de la naștere, avem anumite abilități și afinități în ceea ce privesc limbile străine. Conform cercetărilor, aceste persoane sunt cunoscuți sub numele de poligloți și hiperpoligloți. Dar cercetătorii și-au pus mari înretbări cu privire la funcționalitatea creierului, care rămâne și astăzi un amre mister, mai ales în cazul acestor categorii cu astfel de abilități avansate, iar descoperirile recente, referitoare la momentul în care creierul „funcționează” mai puțin, i-au cam pus pe gânduri.
Încă din vremuri apuse, acei oameni de știință curioși au încercat să depisteze misterele creiurului uman și modul său de funcționare, iar astăzi, odată cu evoluțiile tehnologice, oamenii de știință de-abia dacă au atins 5% din ceea ce ascunde acest organ atât de activ.
Mulți și-au pus întrebări, precum „Ce efect are asupra creierului sunetul primei limbi învățate în copilărie?”, sau cum reușesc anumiți oameni să învețe extrem de ușor anumite limbi străine, iar creierul să fie, în termeni neștiințifici, „liniștitor”, iar când vine vorba de limba maternă, creierul să-și încetinească activitatea.
„Chiar și la persoanele care se simt confortabil cu mai multe limbi, idiomul învățat la începutul vieții are o dimensiune atât de familiară încât îi permite creierului un lux de care se bucură foarte rar: odihna. Analiza cuvintelor din limba maternă necesită mai puține resurse cognitive – este o activitate pe care o putem exersa aproape automat.”, este una din concluziile unui studiu recent asupra creierului uman.
Fiecare am auzit, mai mult sau mai puțin, de acele persoane cu abilități extraordinare de a învăța rapid și ușor orice limbă străină, cercetătorii numindu-i poligloții sau hipergloții. Dar, conform acestora, există foarte puține studii privind aceste persoane cu abilități lingvistice extrem de avansate. Un studiu statistic arată că doar un procent mic din populația lumii se poate lăuda cu aceste abilități.
O echipă de neurospecialiști de la Massachusetts Institute of Technology au vrut să facă un astfel de studiu, asupra creierului uman, încercând să găsească candidați cu aceste abilități, numai că recrutarea subiecților pentru un studiu este cu adevărat complicată.
Grupul de cercetători spun că au reușit să adune 25 de poligloți, dintre care 16 erau hiperpoligloți, aceștia vorbind fluent mai mult de 10 limbi, conform criteriilor stabilite în studiu. Printre participanți se afla chiar și o persoană care putea vorbi peste 50 de limbi diferite.
Vezi și: Descoperire alarmantă despre creierul uman. Să fie de vină evoluția tehnologiei?
Scopul studiului, publicat în biorXiv și în așteptarea revizuirii, a fost de a înțelege ce se întâmplă în creierul poligloților atunci când aceștia aud unele dintre limbile pe care le cunosc, inclusiv limba lor maternă. Li s-a dat să asculte pentru cel mult 16 secunde mai multe fragmente din diferite lucrări, precum Biblia, sau romane celebre, părțile audio fiind în limba maternă și în alte limbi străine cu care aceștia erau familiarizați și le cunoșteau foarte bine.
Cercetătorii spun că, dacă în cazul fragmentelor într-o altă limbă străină, creierul își activa lobii frontali și temporali stângi ai creierului, în momentele în care le erau difuzate pasaje în limba maternă, acela era momentul în care creierul ‘funcționează’ mai puțin.
Concluzia finală a fost că, deși studiile de acest gen sunt atât de rare, mai ales din cauza absenței subiecților care să fie implicați, și că rezultatele ar trebui confirmate pe un număr mai mare de persoane, înțelegerea modului în care creierul gestionează limbajul are, de asemenea, implicații terapeutice importante. De exemplu, ar putea ajuta supraviețuitorii unui accident vascular cerebral în aceste zone cerebrale să învețe din nou limba maternă.