Cum explică seismologii replicile unui cutremur de magnitudine mare! Locuitorii din Turcia s-au trezit luni dimineață cu un cutremur cu magnitudinea 7,8 grade pe scara Richter, urmat în cursul zilei de un altul de 7,7 grade, care a ucis mai multe pesoane, a avariat infrastructura și a întrerupt alimentarea cu energie electrică pentru zeci de mii de oameni. Bilanțul încă este actualizat, iar pagubele umane și materiale cresc de la o oră la alta. După cele două seisme, specialiștii spun că ar putea urma alte replici, poate nu atât de intense, dar cu siguranță vor fi. În același timp, explică ce sunt replicile unui cutremur şi de ce se produc.
Pământul este un loc activ, plin de furtuni, curenți fluviali și oceanici în mișcare rapidă, vulcani și cutremure. Continentele se deplasează încet, dar constant, iar tensiunile care se acumulează în roci și care provin din forțele de împingere, tragere și răsucire duc în cele din urmă la fracturarea bruscă și violentă a rocilor.
Cutremurele de pământ sunt provocate de undele seismice, care rezultă din energia eliberată de ruperea și alunecarea unui set de roci împotriva altuia. Replicile sunt termenul folosit pentru a descrie un eveniment care urmează unui cutremur.
Dar ce este mai exact o replică și ce anume o face diferită de un cutremur? Replicile sunt ele însele cutremure, dar sunt descrise mai exact ca fiind cutremurele de magnitudine mai mică care urmează cutremurului principal sau șocului principal.
Atunci când are loc un cutremur, o parte din energia eliberată de fracturarea bruscă a rocilor este transferată rocilor din apropiere, ceea ce se adaugă la tensiunile de împingere, tragere și răsucire deja exercitate asupra acestora. Atunci când aceste tensiuni sunt prea mari pentru ca rocile să le suporte, acestea se rup și ele, eliberând o nouă rundă de energie acumulată și creând noi falii în rocă.
În acest fel, cutremurele generează replici, iar replicile generează replici din ce în ce mai mici. Cutremurele de după cutremur tind să fie cele mai severe și se produc mai frecvent în orele și zilele care urmează unui cutremur. Cu toate acestea, magnitudinea și frecvența lor scad în timp.
Deși intensitatea zguduitoare asociată cu majoritatea replicilor este relativ mică în comparație cu cea a cutremurului principal, aceasta poate fi suficient de mare pentru a îngreuna eforturile de salvare prin destabilizarea suplimentară a clădirilor și a altor structuri. În plus, replicile pot fi stresante pentru rezidenții locali care fac față pagubelor și pierderilor de vieți omenești provocate de cutremurul principal.
Aceste replici pot apărea cu miile și pot fi în continuare dăunătoare sau mortale. În cazul cutremurelor, șocul principal este cea mai mare activitate resimțită în timpul unui cutremur. Seismologii folosesc în principal legea lui Bath, legea lui Gutenberg-Richter și legea lui Omori pentru a descrie comportamentul replicilor. Replicile nu trebuie confundate cu roiurile, care sunt secvențe de cutremure mici asociate cu activitatea geotermală, fără un șoc principal identificabil.
Cutremurele de prognoză se produc înaintea cutremurelor mari, în același loc. Uneori, un cutremur precursor poate fi identificat în mod greșit ca fiind un cutremur principal până când un cutremur mai mare apare după el. Nici cutremurele anterioare, nici cele ulterioare nu pot fi mai mari decât cutremurul principal, spun specialiștii seismologi.
Cutremurele de pământ sunt cauzate de alunecarea pe o falie, care este o zonă de fractură între două blocuri de rocă. Plăcile tectonice se mișcă, dar marginile lor rămân pe loc până la această alunecare, când tensiunea depășește frecarea care le menține în mod normal acolo. Acest lucru face ca restul blocului să se miște și provoacă valuri de energie care călătoresc prin scoarța terestră. Aceste unde seismice scutură pământul în timp ce se deplasează prin el.