Plantele trebuie să se confrunte cu multe circumstanțe mai puțin ideale. Cirumstanțe care pot împinge planta la limită pentru a supraviețui. Un factor ar fi stresul. Apărarea împotriva stresului și suprimarea activă a creșterii sunt două strategii complementare. Strategii prin care plantele răspund la mediile adverse, spun specialiștii. Deși este benefică pentru supraviețuirea plantelor, inhibarea activă a creșterii este adesea nedorită pentru productivitatea culturilor. Există cunoștințele despre modul în care plantele se apără împotriva afectării celulare cauzate de stres. Cât despre condițiile de creștere sub stres, se știu mult mai puține lucruri. Inclusiv despre modul în care semnalizarea stresului reglează creșterea plantelor și viceversa.
În ceea ce privește plantele, stresul poate fi împărțit în general în două grupe diferite, anume biotic și abiotic.
Stresul biotic este cel cauzat de un alt organism viu, cum ar fi bolile sau infestările de insecte. Este important să se evite stresul biotic. Acesta se poate răspândi rapid de la o plantă la alta și poate face ca o cultură să nu poată fi comercializată.
Stresul abiotic este cel cauzat de factori neviețuitori, inclusiv stresul provocat de temperaturi ridicate sau scăzute. Poate fi stresul provocat de secetă, fertilizarea excesivă sau insuficientă, nivelul ridicat de săruri și lumina ridicată sau scăzută.
Expunerea unei plante la stres abiotic poate reduce productivitatea, atunci când este aplicat în mod corespunzător și cu moderație. Cu toate astea, este o modalitate de a menține o cultură mai compactă, de a-i reduce necesarul de apă.
În același timp, de a-i îmbunătăți capacitatea de a rezista la alte stresuri. Să presupunem că aveți plante în apartament sau în ghiveci și că este o cultură pe care nu doriți să o re-spațiați. Pe măsură ce cresc tulpinile și frunzele, bolta plantei umple spațiul alocat.
„Majoritatea plantelor produc un hormon de stres care acționează ca un semnal de oprire a creșterii. Dar pentru plantele extreme, acest semnal dă undă verde.
Planta își accelerează creșterea ca răspuns la acest hormon de stres”, a spus José Dinneny, profesor asociat de biologie la Stanford.
La fel cum oamenii trebuie să facă față unor circumstanțe care ne duc la limită în viața de zi cu zi, plantele nu cresc întotdeauna în mediul ideal și sunt supuse unor situații externe care le afectează negativ din punct de vedere fiziologic și metabolic.
Aceste situații de stres le împiedică să își atingă sau să își dezvolte întregul potențial productiv, creând un puternic impact negativ asupra productivității și supraviețuirii culturilor primare de plante și arbori din lume.
Acum să trecem la treabă. Acestea sunt cele mai frecvente tipuri de stres la plante:
Majoritatea plantelor sunt sensibile la stresul termic și suferă atunci când temperaturile cresc peste pragurile lor definite. Temperaturile ridicate, de exemplu, provoacă daune fiziologice și metabolice.
În cazul temperaturilor scăzute, plantele nu mai cresc sau îngheață și, în cele din urmă, mor.
Lumina este sursa de energie pentru fotosinteză, care este direct legată de producția de carbohidrați și oxigen.
Fiecare plantă are propriile nevoi de lumină și soare, iar lipsa sau excesul acestora influențează și creșterea și dezvoltarea.
Plantele pot suferi atacuri din partea altor organisme dăunătoare care le limitează sau le afectează dezvoltarea.
În plus, aplicarea tratamentelor de sinteză pentru combaterea acestora poate fi, de asemenea, stresantă, în funcție de condițiile în care sunt întreprinse.
Desigur, absența nutrienților afectează creșterea plantelor și a fructelor acestora, dar și un exces produce efecte negative, așa cum este cazul azotului și al fosforului.
Acest tip de stres poate fi produs de excesul de sare din sol sau din apa de irigare.
Un control deficitar al irigării pentru plantele cultivate poate avea, de asemenea, un impact în aceste probleme de salinitate.
Stresul hidric este unul dintre cele mai frecvente stresuri și una dintre principalele cauze ale morții plantelor.
În lipsa apei, există un dezechilibru între transpirație și absorbția apei, iar plantele nu pot transporta nutrienții de la rădăcini la frunze, afectând creșterea și producția culturilor.
Pe de altă parte, o cantitate prea mare de apă în mediu poate provoca o serie de șocuri care limitează creșterea plantei din cauza lipsei de oxigen.
Este vorba de stresul provocat de daunele provocate de mașinile agricole și de alte instrumente utilizate în procesele agricole, cum ar fi tăierea, transplantarea sau rărirea.
Aceasta include, de asemenea, stresul provocat de condiții meteorologice nefavorabile, cum ar fi grindina, vântul etc.
În lucrarea de cercetare publicată de José Dinneny, profesor asociat de biologie la Stanford, s-a descoperit că o anume plantă crește exponențial, mai bine, supusă stresului.
Conform cercetării, planta Schrenkiella parvula, un membru scârbos și ramificat al familiei muștarului, nu doar că supraviețuiește în condiții care ar ucide majoritatea plantelor, ci se dezvoltă în ele, spune José Dinneny.
Aceasta crește de-a lungul malurilor lacului Tuz din Turcia, unde concentrațiile de sare din apă pot fi de șase ori mai mari decât în ocean.
Același cercetător declară că, plecând de la aceste descoperiri, vor să creeze plante care să crească și să supraviețuiască în aceleași condiții de stres ca cea descoperită în Turcia.
„Încercăm să înțelegem care este ‘sosul secret’ pentru aceste specii de plante, ce le permite să crească în aceste medii unice și cum putem folosi aceste cunoștințe pentru a crea trăsături specifice în culturile noastre”, a spus Dinneny, conform Eurek Alert.
Rămâne de văzut dacă aceste descoperiri vor ajuta pe viitor, mai ales în agricultură, având un potențial imens, mai ales pentru zonele mai puțin irigabile.