Cine a fost cel mai bogat primar din București? „Nababul”, așa cum a fost poreclit tocmai din cauza averii uriașe, avea un obicei bizar.
Profilul primarului din București s-a schimbat drastic de-a lungul timpului. Cum ar arăta o dezbatere, sau măcar o întâlnire, între proaspăt alesul Nicușor Dan și cel mai bogat edil din istoria orașului? Gheorghe Grigore Cantacuzino a fost norocosul moștenitor al averii fabuloase a familiei sale. Nu este povestea „fiului risipitor”, ci a unui afacerist înnăscut, a cărui viață și activitate au avut un impact major asupra dezvoltării și transformării orașului.
Gheorghe Cantacuzino s-a născut în București, în 1833. Și-a început studiile în orașul natal, apoi le-a continuat la Paris, așa cum făceau majoritatea odraslelor familiilor bogate. Avea doar 20 de ani când a primit titlul de doctor în științe juridice. S-a întors în România unde și-a început cariera. A fost judecător la Tribunalul Ilfov și consilier la Curtea de Apel București. Tânărul Cantacuzino era un opozant înfocat al politicii lui Alexandru Ioan Cuza. S-a alăturat „monstruoasei coaliții”, alianța făcută de conservatori și liberali pentru a-l îndepărta pe domnitor de la putere.
Gheorghe Cantacuzino a avut funcția de primar al orașului București în două perioade scurte de timp: din mai 1869 până în ianuarie 1870 și din martie 1913 până în luna decembrie a aceluiași an. A rămas în istorie ca cel mai bogat primar al Bucureștiului. Cantacuzino a câștigat simpatia locuitorilor în prin decizia de a renunța la salariu primit ca edil. Banii au fost donați construirii fântânii de pe Dealul Filaret, potrivit shtiu.ro. Înainte de a deveni primar, a fost membru în Consiliul Comunal.
În timpul mandatului lui Gheorghe Cantacuzino, orașul a trecut printr-o serie de schimbări importante: a fost pavată Calea Mogoșoaia – astăzi, Calea Victoriei – cu piatră cubică, s-a deschis Bulevardul Regina Elisabeta Doamna între Calea Mogoşoaiei şi Brezoianu și înființat reţeaua liniilor de tramvai electric care ajungea, la vremea sa, la 14 kilometri şi cu un personal de 250 de oameni.
Cel mai bogat primar din istoria Bucureștiului era considerat un om foarte zgârcit. Cu toate că provenea dintr-una dintre cele mai înstărite familii de nobili din țară, Gheorghe Cantacuzino nu avea niciodată bani la el. Singurele lucruri din buzunarele sale erau cheile cuferelor în care ținea averea fabuloasă. Își ruga birjarii să noteze într-un carnet sumele pe care le datora, întorcându-se apoi să își achite restanțele.
„Nababul” a decis că are nevoie de un palat. Pe un vechi teren ce aparținea familiei, Gheorghe Cantacuzino a cerut construcția unei clădiri uriașe, impunătoare. Palatul său a fost făcut după planurile arhitectului Ioan D. Berindey în stil baroc francez. Lucrările au fost finalizate în 1903. Un deceniu mai târziu, Gheorghe Cantacuzino se stingea din viață într-una dintre camerele palatului pe care și-l dorise atât de mult. A rămas moștenire fiului lui, Mihai Cantacuzino, care a murit la câțiva ani după tatăl său. Palatul de pe Calea Victoriei a trecut în proprietatea soției, Maruca.
După zece ani în care și-a plâns soțul, Maruca s-a recăsătorit cu nimeni altul decât George Enescu. Astăzi, palatul construit de Gheorghe Cantacuzino este cunoscut ca Muzeul Național George Enescu”.