174 de ani de la naşterea lui Mihai Eminescu. Ultima poezie scrisă de „Luceafăr”, găsită întâmplător în halatul ponosit

Luni, 15 ianuarie 2024, se împlinesc 174 de ani de la nașterea lui Mihai Eminescu. De mai bine de un deceniu, 15 ianuarie a fost declarată Ziua Culturii Naționale, un moment în care celebrăm opera marelui poet, dar în care ne amintim și finalul dramatic al vieții sale. La scurt timp după ce și-a dat ultima suflare, pe patul unui sanatoriu din București, ultima poezie scrisă de „Luceafăr” a fost găsită întâmplător în buzunarul halatului ponosit pe care îl purta.

S-au împlinit 174 de ani de la naşterea lui Mihai Eminescu

Povestea lui Mihai Eminescu începe pe 15 ianuarie 1850, în târgul Botoșanilor, când pe lume venea Mihail Eminovici, fiul lui Gheorghe Eminovici și a Ralucăi Eminovici.

Cinci ani mai târziu, familia se muta în Ipotești, locul ce a devenit fundalul idilic al copilăriei artistului. Era un copil năstrușnic, înzestrat cu o imaginație bogată și care iubea cu toată ființa sa natura.

Doamne, cât de bine poate să arate Cher la 78 de ani! A ȘOCAT pe toată lumea, e SUPERBĂ

Soția președintelui, în lenjerie intimă la 56 de ani, în fața tuturor! FOTO

Diana Șoșoacă, slabă, îmbrăcată elegant! Imaginile pe care le-ai ratat! FOTO

Aoleu, Antonia dă COD ROȘU! A înnebunit pe toată lumea cu ultima apariție! Cum s-a lăsat pozată după ce a renunțat la sutien

A fost un elev strălucit, inteligenț și silitor, însă copilul ascultător s-a transformat într-un adolescent rebel.

„Întâi, Eminescu a plecat pe la 17 ani cu trupa Fany Tardini în turneu în ţară. Era sufleor. Bineînţeles, tatăl său nu a fost de acord. Era o ruşine pentru un om gospodar să păţească aşa ceva. Nu a reuşit însă să îl oprească. Apoi a intrat în trupa Pascaly, o altă trupă renumită de actori, care a jucat o vreme la Casa Sommer, în municipiul Botoşani, unde era amenajată o sală de teatru“, preciza scriitorul Gellu Dorian.

A fost conțopist, sufleur, hamal în port, a refuzat să se  întoarcă la școală. După o pedeapsă cruntă primită de la tatăl său, a fost trimis la studii în Viena.

A urmat o viață zbuciumată, din care s-au născut opere ce au devenit repere în cultura țării noastre. Mihai Eminovici a devenit Mihai Eminescu, apoi „Luceafărul” poeziei românești.

Suferința i-a marcat ultimii ani de viață: „Sunt năruit”

Ultimul capitol al vieții sale a fost însă marcat de suferință. După numeroase internări în spitale din țară și de peste hotare, pe 15 septembrie 1889, în jurul orei patru dimineața, își dădea ultima suflare.

Marele poet a murit înfășurat într-un halat ponosit, pe un pat din salonul ce îi devenise „celulă” din Sanatoriul de Boli Mentale al Doctorului Şuţu, de pe strada Plantelor din Bucureşti. Însă acest obiect vestimentar a oferit țării o ultimă dovadă a geniului său.

La 174 de ani de la naşterea lui Mihai Eminescu, ne amintim ultima poezie pe care ar fi scris-o poetul. Mărturiile vremii dezvăluie că în acea noapte, cu doar câteva minute înainte de a părăsi această lume, Eminescu a cerut îngrijitorilor să îi aducă un pahar cu lapte și să îi ofere puțin sprijin emoțional. În timp ce ar fi primit băutura de la medicul de gardă, i-ar fi șoptit acestuia „Sunt năruit”. Câteva momente mai târziu, s-a pus în pat, închizând ochii pentru eternitate.

Te-ar putea interesa și: Dan Negru, despre Eminescu şi prima întâlnire a poetului cu litoralul românesc. A vrut să îi transmită asta şi Veronicăi Micle: „Viaţa e cam scumpă”

Foto: Profimedia

Ultima poezie scrisă de Mihai Eminescu

Ce a urmat după moartea lui Mihai Eminescu a devenit subiect de speculații și conspirații. Halatul pe care îl purta a ajuns în posesia unor admiratori de-ai săi, care au susținut că au găsit în buzunar un carnet pe care erau scrise mai multe versuri, unele ar fi fost notate chiar în ultima sa oră de viață.

Poeziile au fost publicate în revista „Fântâna Blanduzei”, de Ilie Ighel Deleanu: ”Din notesul despre care am făcut menţiune în numărul trecut am mai putut scoate următoarele strofe, pe care le punem sub ochii cititorilor, întocmai cum se găsesc”, prezenta cititorilor redactorul Ighel în numărul din 23 iulie 1889.

Stelele-n cer
Deasupra mărilor
Ard depărtărilor
Până ce pier.

După un semn
Clătind catargele
Tremură largile
Vase de lemn;

Nişte cetăţi
Veghind întinsele
Si necuprinsele
Singurătăţi.

Orice noroc
Şi-întinde-aripile
Gonit de clipele
Stării pe loc.

Până ce mor,
Pleacă-te îngere
La trista-mi plângere
Plină de-amor.

Nu e păcat?
Ca să se lepede
Clipa cea repede
Ce ni s-a dat?

Versurile au fost contestate de mulți specialiști, printre care și George Călinescu. Aceștia au afirmat că ar fi fost imposibil ca Eminescu să mai scrie, după criza maniacală ce a marcat debutul problemelor psihice ale poetului, artistul nu mai era coerent. Se crede că ele ar fi fost scrise, de fapt, înainte de 1879 și fuseseră doar reluate în anii în care s-a luptat cu boala.

Te-ar putea interesa și: Moneda din Rusia cu chipul lui Mihai Eminescu. Au fost emise milioane de bucăţi, motivul te va uimi