Cum ar reacționa românii la o zi de lucru de 13 ore: generația Z refuză, milenialii s-ar adapta
Ideea unei zile de muncă de 13 ore, inspirată din inițiativa implementată în Grecia în anumite sectoare private, a provocat discuții aprinse în România.
Specialiștii în resurse umane consideră că un astfel de model ar fi aproape imposibil de aplicat la nivel național, mai ales în rândul generației Z, obișnuită cu echilibrul între viața profesională și cea personală.
În schimb, generațiile mai vechi, cum sunt milenialii și cei din generația X, ar putea privi programul extins ca pe o revenire la o realitate cunoscută de la începutul carierei lor.
Conform estimărilor, până în 2030, aproximativ o treime din forța de muncă din România va fi alcătuită din reprezentanții generației digitale.
Aceștia valorizează mai mult flexibilitatea, munca hibridă și timpul liber, evitând sacrificarea sănătății mentale pentru performanță profesională.
Generația Z caută echilibru, nu epuizare
Expertul în resurse umane Leonard Rizoiu subliniază că tinerii care intră acum pe piața muncii resping ideea de a lucra peste măsură, potrivit Ziare.com.
Ei caută un echilibru între viața personală și cea profesională și pun accent pe bunăstare, chiar din etapa interviului.
Întrebări despre programul de lucru, posibilitatea de a lucra remote și cultura organizațională sunt prioritare în discuțiile cu angajatorii.
În același timp, generațiile mai vechi, milenialii și generația X, au fost formate într-un mediu de muncă mai rigid, unde orele suplimentare și devotamentul total față de carieră erau considerate o etapă firească pentru a avansa profesional. Pentru mulți dintre aceștia, programul prelungit nu este un concept străin, deși nu îl mai consideră ideal.
Eficiența scade, iar riscurile cresc
Specialiștii atrag atenția că un program de 13 ore ar fi contraproductiv, mai ales în domeniul privat, unde deja se lucrează frecvent peste program.
Pe termen lung, o astfel de normă ar duce la scăderea randamentului și la o creștere a numărului de cazuri de epuizare profesională. În sectorul public, o asemenea măsură ar fi complet ineficientă și greu de justificat legal.
Carmen Petre, administrator la o firmă de resurse umane, avertizează și asupra implicațiilor morale: un astfel de regim de lucru ar reduce omul la o simplă funcție economică, ignorându-i nevoile biologice, emoționale și familiale.
Chiar dacă o astfel de măsură ar fi teoretic opțională, în practică ar apărea riscul ca angajatorii să exercite presiuni asupra salariaților, transformând „opțiunea” într-o obligație mascată.
Experții subliniază că respectul pentru angajat presupune recunoașterea limitelor sale fizice și psihice, precum și garantarea dreptului la odihnă.
În timp ce Europa explorează tot mai mult modelul săptămânii de lucru de patru zile, România ar trebui să se concentreze pe creșterea eficienței și a satisfacției profesionale, nu pe extinderea timpului petrecut la birou.