După un an de întâlniri prin Zoom, va trebui să reconstruim încrederea prin contactul vizual. Cum a afectat pandemia interacțiunea umană
Este aproape imposibil să faci și să menții contactul vizual în timpul unei videoconferințe, dar este totuși esențial pentru interacțiunea față-n față. Iată cum ar trebui să ne readaptăm în viața socială, după era Zoom.
Pandemia a exacerbat un deficit de încredere deja îngrijorător în diviziunile politice, economice și demografice. Cercetările dinaintea apariției pandemiei au descoperit că tinerii, mai ales, sunt reticenți să aibă încredere în guvern, lideri de afaceri, corporații, mass-media sau chiar instituții sociale tradiționale.
Între timp, un sondaj canadian recent a constatat că jumătate dintre respondenți consideră că liderii de afaceri încearcă în mod intenționat să-i inducă în eroare și puțin sub jumătate cred același lucru despre guvern. Declinul încrederii este de înțeles, o consecință previzibilă a eșecurilor reale în conducere.
Dar se întâmplă și altceva. Pandemia ne-a forțat pe majoritatea dintre noi să ne mutăm viața pe ecrane. Și, pe măsură ce ne ascundem mai confortabil în spatele ecranelor, rareori primim și facem contact visual. Astfel, ne alterăm și capacitatea de a avea încredere.
Zoom a fost folosit, dar ne-a și schimbat comportamentul
Încrederea este piatra de temelie a civilizației, iar interacțiunea prin intermediul ecranelor are un efect psihologic semnificativ. Cercetătorii au descoperit că contactul vizual real și direct ne atrage atenția.
După cum explică psihologul Christian Jarrett, contactul vizual ne obligă să înțelegem faptul că avem de-a face cu mintea unei alte persoane care ne privește și ne modelează percepția, când ne întâlnește privirea. Poate cel mai important pentru acest context, contactul vizual direct promovează încrederea atunci când oamenii spun lucruri despre care nu suntem atât de siguri.
Acum, în epoca Zoom, este o provocare să găsești și să menții contactul vizual. Acest instrument a redus din încurajarea încrederii și a afectat consolidarea unor relații.
Deci, ce putem face pentru a remedia problema?
În primul rând, știind toate acestea, fă un efort suplimentar pentru a face contact vizual în toate interacțiunile din afara ecranului, în viața reală. Apoi, poți încerca chiar și-n mediul virtual să ai o atitudine care să denote siguranță și încredere.
Care este diferența, atunci, între încredere și dorința de a vrea căuta să fii văzut ca demn de încredere? Încrederea este un efort reciproc care permite unei relații existente să funcționeze cu stres minim.
Pe de altă parte, căutarea de a fi văzut ca demn de încredere este o inițiativă individuală îndreptată către cei pe care încă nu i-am întâlnit. Nu trebuie să fie reciproc pentru a fi valoros. Și ne va permite să compensăm parțial deficitul de încredere din era post-Zoom, pe măsură ce reintrăm în lumea de afară și încercăm să construim conexiuni și să le reluăm pe cele vechi.
Ca ființe sociale, ne angajăm în mod constant în eforturi pentru a-i influența pe ceilalți să colaboreze sau să coopereze. Ce motivează cooperarea? Uneori cooperez cu tine, pentru că eu cred că a face acest lucru este în concordanță cu principiile mele, așa că încrederea este o considerație secundară.
Dar uneori, cooperarea se naște dintr-o motivație relațională, bazată pe nevoia de identificare prin relații sociale. Aceasta înseamnă că aleg să cooperez cu tine, pentru că vreau și aștept să stabilesc sau să mențin o relație satisfăcătoare cu tine, de obicei bazată pe reciprocitate. Aici, încrederea apare, în mare măsură. Și dacă nu o pot stimula cu contactul vizual, pot compensa cu limbajul.
Este posibil ca această noțiune să nu se potrivească bine cu unii. Dar o cercetare recentă demonstrează că decizia de a ne angaja în comportamente pro-sociale provine, în primul rând, din intuiție. Este, de fapt, din cauza sentimentelor. Fără contact vizual, trebuie să stimulăm aceste sentimente relaționale prin cuvinte.
Concluzia? Încrederea după era Zoom va fi dură. Dar proiectarea încrederii și prieteniei în locurile în care suntem obișnuiți să ne simțim mai în largul nostru, ne poate ajuta.