„Soulm8te” te duce cu gândul la „Her”, dar povestea androidului e mult mai întunecată, mai palpabilă, dar și mai actuală REVIEW

Atunci când a apărut „Her”, în 2013, ideea unui bărbat care se îndrăgostește de un sistem de operare părea desprinsă dintr-un viitor îndepărtat, dar uite că acum parcă nu mai sună chiar atât de SF. Theodore, personajul interpretat de Joaquin Phoenix, ajunge să aibă o relație cu Samantha, o (să-i spunem) inteligență artificială căreia Scarlett Johansson îi împrumută vocea.

Au trecut mai bine de zece ani, iar astăzi oamenii vorbesc cu chatboturi despre probleme personale, le cer sfaturi și, uneori, ajung să le considere companie. Din punctul acesta de vedere, filmul lui Spike Jonze pare mult mai aproape de prezent decât atunci când a fost lansat, tocmai pentru că acum parcă încep să se întâmple toate acestea.

„Soulm8te”, pe care eu l-am văzut pe Disney+ în România, pornește de la o idee oarecum asemănătoare, dar o duce într-o direcție cu totul diferită. Ca idee, face parte din universul M3GAN.

În locul unui sistem de operare cu care protagonistul construiește o relație prin conversații, avem un android cu figură umană, creat pentru a-i ține companie unui bărbat care și-a pierdut soția și suferă teribil din această cauză.

Vezi și:

Orașele din România care se golesc. Localităţile riscă să rămână fără angajaţi, ce urmează pentru locuitori

Un android care ar trebui să umple golul lăsat de o persoană?

David, interpretat de David Rysdahl, încearcă să-și continue viața după moartea soției. În acest context apare Sara, un android interpretat de Lily Sullivan. David începe să o folosească drept partener și încearcă să-i dezvolte capacitatea de a crea o legătură emoțională cu el. Numai că dorința de a avea alături pe cineva care să-i aline suferința se transformă într-o situație pe care nu o mai poate controla.

Filmul are o premisă care funcționează tocmai pentru că David nu pornește de la dorința de a crea ceva periculos. El vrea să nu mai fie singur. Sara este acolo, îi acordă atenție și poate deveni partenera pe care și-o dorește. Problema apare atunci când o asemenea relație nu mai este doar un experiment și începe să ocupe locul unei legături umane.

De aici, „Soulm8te” intră în zona thrillerului și a horrorului, pentru că Sara nu rămâne partenerul docil pe care David crede că îl poate controla, iar relația lor capătă o latură violentă.

Vezi și:

Elizabeth Banks se luptă cu propria dublură AI în „DreamQuil”. Noul film SF transformă ideea unei versiuni „mai bune” a ta într-un coșmar

REVIEW „Capătul Străzii Stejar” – filmul cu dinozauri care face de rușine ultimul Jurassic World. Suspans, CGI excelent și 99 de minute de adrenalină

Ce are „Soulm8te” în comun cu „Her”

Cele două filme se întâlnesc în felul în care tratează singurătatea. Theodore din „Her” nu se îndrăgostește de un robot cu chip uman, ci de Samantha, un sistem de operare capabil să vorbească, să învețe și să răspundă într-un mod care pare tot mai personal. Relația lor se construiește prin conversații și prin apropierea emoțională dintre cei doi.

În „Soulm8te”, Sara are un corp și o prezență fizică. Diferența schimbă inclusiv felul în care este prezentată relația. Dacă în „Her” accentul pică mai degrabă pe conversație și pe atașamentul față de o inteligență care nu are un corp, filmul lui Kate Dolan explorează și atracția fizică, posesivitatea și dorința de a avea un partener care să corespundă propriilor așteptări.

Mai e o diferență importantă. „Her” își lasă personajele să evolueze și vorbește despre relații care se schimbă, chiar și atunci când una dintre părți nu este umană. „Soulm8te” folosește aceeași zonă de interes pentru a construi un thriller mai întunecat, în care atașamentul se transformă în amenințare.

Nu aș spune că unul este pur și simplu o versiune mai bună a celuilalt, pentru că sunt filme cu intenții diferite. Totuși, dacă „Her” ți-a rămas în minte pentru felul în care vorbește despre apropierea dintre un om și AI, „Soulm8te” continuă conversația într-o manieră mult mai brutală, mai palpabilă realității pe care deja o experimentăm.

De ce pare povestea mai apropiată de prezent decât ne-am fi așteptat

În ultimii ani, instrumentele AI au devenit suficient de accesibile încât să poți purta cu ele conversații despre aproape orice. Unele persoane le folosesc pentru a-și organiza ideile, altele pentru sfaturi sau pur și simplu pentru a avea cu cine vorbi. Un chatbot poate răspunde într-un ton empatic și poate păstra firul unei conversații, dar asta nu înseamnă că simte ceea ce exprimă sau că trăiește o relație în același fel ca un om.

Aici mi se pare că „Soulm8te” are un punct de plecare interesant. David caută un partener care să-i aline suferința, dar și unul asupra căruia crede că poate avea control. Într-o relație reală, celălalt vine cu propriile dorințe, limite și decizii. În cazul unui android proiectat pentru companie, David pare să creadă că poate obține apropierea fără să accepte toate complicațiile unei relații umane.

Bineînțeles, filmul duce lucrurile la extrem, pentru că de aia e ficțiune (cel puțin deocamdată). N-aș spune că este o reprezentare realistă a ceea ce fac astăzi roboții și nici o dovadă că inteligența artificială va ajunge să se comporte precum Sara. Dar tema atașamentului față de tehnologie este actuală, iar întrebarea despre cât de mult poate înlocui aceasta o relație umană merită discutată.

„Soulm8te” nu are, însă, sensibilitatea lui „Her”, ci este mai degrabă un thriller care folosește AI, atracția și singurătatea pentru a construi o situație tot mai periculoasă. Nu toate ideile sunt explorate în profunzime, dar comparația cu filmul lui Spike Jonze vine firesc.

Evident, nu te aștepta să vezi vreo capodoperă, filmul fiind oarecum ușurel și cu destule goluri de scenariu, însă pentru o zi de weekend ploios, parcă nu e chiar atât de rău.