Somnul profund ar putea proteja creierul de Alzheimer. Ce au descoperit cercetătorii

Somnul și boala Alzheimer sunt mai strâns legate decât pare, iar un nou studiu aduce în discuție un mecanism care ar putea explica o parte din această relație. Cercetătorii au analizat undele cerebrale produse în timpul somnului profund și legătura lor cu orexina, o substanță implicată în reglarea somnului și a stării de veghe.

Rezultatele sugerează că anumite tipare de activitate cerebrală din timpul somnului NREM ar putea fi asociate cu o evoluție mai lentă a bolii. Studiul, publicat în revista Neurology, nu demonstrează însă că somnul profund previne Alzheimerul și nici că orexina reprezintă deja o țintă terapeutică sigură. Datele sunt interesante, dar provin dintr-un grup mic de pacienți și trebuie verificate în cercetări mai ample.

Ce au urmărit cercetătorii în timpul somnului

Pentru studiu au fost recrutate 60 de persoane de cel puțin 60 de ani, diagnosticate recent cu Alzheimer în forme ușoare până la moderate. Participanții nu luau medicamente despre care se știa că pot modifica activitatea undelor cerebrale.

Fiecare persoană a petrecut o noapte conectată la aparatura necesară pentru monitorizarea somnului. Cercetătorii au urmărit în special două tipuri de activitate electrică din timpul somnului NREM: fusurile de somn și oscilațiile lente.

Vezi și:

Pensia anticipată pentru femei în 2026. Ce acte trebuie depuse și când sunt necesare certificatele de naștere ale copiilor

Aceste semnale nu sunt doar niște fluctuații întâmplătoare. Într-un creier sănătos, ele sunt asociate cu procese importante pentru consolidarea amintirilor și pentru menținerea stabilității rețelelor din cortex.

După noaptea de monitorizare, cercetătorii au prelevat lichid cefalorahidian, pentru a analiza concentrația de orexină. Apoi au urmărit evoluția participanților timp de trei ani, încercând să vadă dacă valorile observate la început aveau legătură cu modul în care boala progresa.

Orexina ar putea avea un rol mai important decât se credea

Orexina este un mesager chimic implicat în principal în menținerea stării de veghe și în reglarea ciclului somn-veghe. Rolul ei este deja bine cunoscut în afecțiuni precum narcolepsia de tip 1, în care lipsa orexinei este asociată cu somnolență excesivă și episoade de pierdere bruscă a tonusului muscular.

În ultimii ani, cercetătorii au început să se întrebe dacă această substanță are și o legătură cu Alzheimerul. Unele studii de dimensiuni mici au sugerat că nivelul orexinei ar putea fi dereglat la persoanele cu această boală.

Interesul este cu atât mai mare cu cât există deja medicamente care acționează asupra sistemului orexinergic. O ipoteză este că influențarea acestui sistem ar putea modifica indirect și procesele prin care creierul elimină proteine precum beta-amiloidul și tau.

Aceste proteine se acumulează în Alzheimer, iar studiile anterioare au indicat că tulburările de somn pot fi asociate cu o acumulare mai mare a lor. Asta nu înseamnă însă că medicamentele care influențează orexina vor trata Alzheimerul. Deocamdată, legătura dintre toate aceste mecanisme nu este suficient de clară.

Undele puternice din somnul profund par să schimbe imaginea

Cercetătorii au observat că persoanele care aveau niveluri mai ridicate de orexină în lichidul cefalorahidian au avut, în medie, o evoluție mai nefavorabilă a bolii în următorii trei ani.

A apărut însă un detaliu important. Asocierea dintre orexina crescută și evoluția mai proastă a fost mai slabă la persoanele care prezentau o activitate mai puternică a fusurilor de somn și a oscilațiilor lente.

Cu alte cuvinte, pacienții care aveau aceste semnale mai bine reprezentate în timpul somnului NREM păreau să fie mai puțin afectați de asocierea dintre nivelul ridicat de orexină și progresia bolii.

Fusurile de somn erau mai numeroase, iar oscilațiile lente aveau o durată mai mare la persoanele care prezentau niveluri mai scăzute de orexină în lichidul cefalorahidian. Cercetătorii au observat și o diferență între sexe: concentrația de orexină a fost semnificativ mai mare în probele provenite de la femei decât în cele de la bărbați.

Toate aceste observații ridică o întrebare interesantă: ar putea calitatea somnului profund să ofere creierului o anumită protecție în fața proceselor asociate cu Alzheimerul?

Studiul este interesant, dar nu oferă încă un răspuns definitiv

Cea mai mare problemă este dimensiunea cercetării. Au fost analizate doar 60 de persoane, iar studiul nu a inclus un grup de control format din persoane sănătoase din punct de vedere cognitiv. Din acest motiv, cercetătorii nu pot spune dacă mecanismele observate sunt specifice bolii Alzheimer sau dacă apar și în alte situații.

Mai există o limitare importantă: concluziile pe termen lung au fost puse în legătură cu o singură noapte de monitorizare și cu o singură probă de lichid cefalorahidian recoltată în dimineața următoare. Somnul poate varia foarte mult de la o noapte la alta, iar o noapte petrecută conectat la aparatură într-un laborator nu este neapărat reprezentativă pentru modul în care dormi în mod normal.

Prin urmare, rezultatele trebuie privite ca un punct de plecare, nu ca dovada că somnul profund poate opri sau încetini Alzheimerul.

Pensia anticipată pentru femei în 2026. Ce acte trebuie depuse și când sunt necesare certificatele de naștere ale copiilor