Rețeaua invizibilă de sub picioarele noastre este uriașă: ciupercile din sol ar putea măsura peste 100 de milioane de miliarde de kilometri

Sub picioarele noastre există o infrastructură vie, invizibilă, fără de care plantele, solurile și chiar echilibrul climatic al planetei ar arăta cu totul diferit. Un nou studiu publicat în revista „Science” arată că rețelele subterane formate de anumite ciuperci microscopice ating o dimensiune aproape imposibil de imaginat: aproximativ 110 milioane de miliarde de kilometri, dacă ar fi puse cap la cap.

Este vorba despre ciupercile micorizale arbusculare, organisme care trăiesc în sol și formează parteneriate esențiale cu rădăcinile plantelor. Ele nu sunt ciupercile vizibile pe care le vezi în pădure după ploaie, ci rețele extrem de fine de filamente, numite hife, care se întind prin sol și conectează plantele la resurse greu accesibile. Cercetătorii spun că această rețea globală ar putea ajunge de la Pământ la Soare de aproape 750 de milioane de ori.

Ce sunt ciupercile care susțin viața plantelor

Ciupercile micorizale arbusculare există de sute de milioane de ani și au avut un rol esențial în evoluția plantelor pe uscat. Ele formează o relație de schimb cu peste 70% dintre speciile de plante: oferă apă și nutrienți, în special fosfor și azot, iar în schimb primesc carbon produs de plante prin fotosinteză.

Acest schimb aparent simplu este, de fapt, una dintre bazele vieții terestre. Fără aceste ciuperci, multe plante ar avea acces mult mai greu la resursele din sol. Rădăcinile nu pot explora singure fiecare spațiu microscopic, însă hifele fungice se pot strecura prin zone extrem de fine, extinzând raza de acțiune a plantei.

Vezi și:

Cine poate primi locuință socială în 2026. Românii care pot beneficia de chirii mult mai mici decât cele de pe piață

Dimensiunea rețelei este uluitoare. Potrivit cercetătorilor, într-o singură linguriță de sol ar putea exista până la zece metri de rețea micorizală. La scară globală, această infrastructură subterană devine una dintre cele mai mari și mai importante rețele biologice de pe planetă, deși rămâne aproape complet invizibilă pentru oameni.

Pentru a realiza prima hartă globală a acestor rețele, echipa de cercetători a folosit modele de învățare automată și date din peste 16.000 de probe de sol colectate din ecosisteme diferite. Rezultatul este o imagine mai clară asupra locurilor în care aceste ciuperci prosperă și asupra zonelor în care sunt amenințate.

De ce aceste rețele contează pentru climă și agricultură

Importanța ciupercilor micorizale nu se oprește la hrănirea plantelor. Aceste rețele contribuie și la stocarea carbonului în sol, un proces esențial în contextul schimbărilor climatice. Plantele absorb dioxid de carbon din atmosferă, iar o parte din carbonul rezultat ajunge în sol prin intermediul relației cu ciupercile.

Hifele ajută la transferul carbonului în profunzime și la stabilizarea solului. În același timp, ele pot contribui la reducerea pierderilor de nutrienți și la protejarea apelor împotriva excesului de substanțe chimice provenite din agricultură. Cu cât rețeaua fungică este mai densă și mai sănătoasă, cu atât solul poate funcționa mai bine ca ecosistem viu.

Studiul arată însă că agricultura intensivă afectează puternic aceste rețele. În terenurile agricole, densitatea rețelelor micorizale este, în medie, cu 47,3% mai mică decât în ecosistemele naturale. Aratul adânc, folosirea excesivă a fertilizatorilor și fungicidelor sau degradarea solului pot rupe și slăbi această infrastructură subterană.

Problema este că pierderea acestor rețele nu înseamnă doar sol mai sărac. Ea poate însemna și o capacitate mai mică de stocare a carbonului, plante mai dependente de fertilizatori, randamente agricole mai vulnerabile și un risc mai mare ca substanțele chimice să ajungă în ape. Cu alte cuvinte, ceea ce se întâmplă sub pământ influențează direct hrana, clima și calitatea mediului.

Unde sunt cele mai dense rețele subterane

Cercetătorii au descoperit că unele dintre cele mai dense rețele de hife se află în pajiști și ecosisteme de tip stepă sau prerie. Zone precum Everglades din Florida, pajiștile inundabile Sudd din Sudanul de Sud și alte ecosisteme de pajiște la nivel global au densități excepțional de mari.

Paradoxul este că multe dintre aceste regiuni sunt slab protejate și tot mai afectate de degradare. De obicei, atenția publică merge către păduri, animale vizibile sau specii emblematice, în timp ce solul rămâne o lume ignorată. Noul studiu arată însă că protejarea biodiversității nu poate însemna doar conservarea a ceea ce se vede la suprafață.

Pentru agricultură, mesajul este la fel de important. Cercetătorii susțin că fermierii ar putea colabora mai bine cu aceste rețele naturale, nu doar să le înlocuiască artificial prin fertilizatori. Practici precum reducerea aratului agresiv, folosirea mai atentă a substanțelor chimice și refacerea vieții microbiene din sol ar putea ajuta plantele să obțină mai mulți nutrienți în mod natural.

Descoperirea nu este doar o curiozitate despre cât de lungă este o rețea de ciuperci. Este un semnal că planeta are sub picioarele noastre un sistem viu, vechi de sute de milioane de ani, care hrănește plantele, stabilizează solul și ajută la reglarea carbonului. Iar dacă această infrastructură invizibilă este distrusă, efectele se pot vedea mult mai clar la suprafață.

Panică pe internet: Facebook, Messenger si Instagram au picat pentru utilizatori. Meta, în fața unei noi pene digitale