Pisicile pot fi timide exact ca bebelușii. Descoperirea oamenilor de știință explică un comportament pe care mulți stăpâni îl interpretează greșit

Unele pisici se apropie imediat de un necunoscut, îi investighează pantofii și acceptă să fie mângâiate fără ezitare. Altele privesc de la distanță, înaintează câțiva pași, apoi se retrag brusc, deși par curioase. Acest comportament contradictoriu ar putea avea o explicație mai complexă decât simpla frică. Un nou studiu sugerează că pisicile pot manifesta o formă de timiditate asemănătoare celei întâlnite la copiii mici.

Potrivit unui studiu publicat în revista PLOS One și prezentat pe 4 noiembrie 2026, cercetătorii au analizat relația dintre teamă, tendința de apropiere și comportamentul social al pisicilor. Rezultatele, relatate de Brightsurf, sugerează că anumite feline pot manifesta simultan frică și interes față de o situație nouă.

De ce o pisică timidă nu este neapărat una sperioasă

La prima vedere, timiditatea și frica pot părea același lucru. O pisică ce se ascunde atunci când intră cineva în locuință ar putea fi descrisă drept timidă, deși reacția ei poate reflecta în primul rând teama.

Cercetătorii au urmărit însă o distincție importantă. Timiditatea poate implica nu doar evitarea unei situații, ci și existența unei motivații de apropiere care intră în conflict cu nesiguranța.

Vezi și:

Ger ca iarna în România, la început de noiembrie. Meteorologii anunță temperaturi sub -10 grade. Cât durează frigul

De exemplu, o pisică poate fi curioasă în legătură cu o persoană necunoscută, dar în același timp să se teamă să interacționeze direct cu aceasta. Animalul poate alterna între apropiere și retragere, fără ca reacțiile să fie neapărat contradictorii.

Comportamente asemănătoare pot fi observate și la copiii mici, care uneori manifestă interes pentru persoane sau experiențe noi, dar au nevoie de timp pentru a se simți în siguranță.

Studiul sugerează că asemenea trăsături comportamentale pot fi întâlnite și la alte specii, ceea ce adaugă o perspectivă interesantă asupra personalității animalelor domestice.

Vezi și:

Pisicile și stăpânii lor au o legătură biologică surprinzătoare. Ce au descoperit cercetătorii despre hormonii iubirii și ai stresului

Romanii își iubeau animalele de companie acum 1.800 de ani. O pisică numită Smarald și un câine Ocean au fost „imortalizați” într-un mozaic

Ce au descoperit cercetătorii despre personalitatea pisicilor

Rezultatele indică o asociere importantă între timiditate și frică, însă arată și că există pisici cu un profil comportamental mai complex.

Unele animale prezintă niveluri ridicate de teamă, dar păstrează și tendința de a explora sau de a se apropia. Această combinație este relevantă deoarece sugerează că personalitatea felinelor nu poate fi descrisă doar prin opoziția dintre curaj și frică.

Pentru oamenii care trăiesc alături de pisici, descoperirea oferă o explicație posibilă pentru reacțiile aparent schimbătoare ale animalelor.

O pisică poate dori să interacționeze, dar să nu se simtă pregătită să accepte atingerea. De asemenea, poate explora un obiect nou și apoi să se retragă imediat ce apare un zgomot.

Asemenea reacții trebuie interpretate în context. Studiul nu demonstrează că pisicile și copiii experimentează timiditatea în mod identic, ci identifică asemănări între anumite tipare comportamentale.

Cum poate fi înțeleasă mai bine o pisică timidă

Descoperirea este relevantă inclusiv pentru relația dintre oameni și animalele de companie. O pisică adoptată recent poate avea nevoie de o perioadă de acomodare, chiar dacă manifestă interes pentru noul mediu.

Forțarea interacțiunilor poate amplifica disconfortul, în timp ce un mediu previzibil și posibilitatea de a se retrage pot contribui la reducerea stresului.

Dacă ai o pisică timidă, îi poți permite să inițieze apropierea și să exploreze spațiul în propriul ritm. O interacțiune calmă, fără mișcări bruște, poate facilita construirea încrederii.

Un alt comportament interesant este clipitul lent, asociat în anumite cercetări cu interacțiuni pozitive între oameni și feline. Studiile despre comunicarea cu pisicile sugerează că asemenea semnale pot contribui la apropierea dintre animal și persoana care îl îngrijește.

Totuși, o schimbare bruscă de comportament nu trebuie atribuită automat timidității. Durerea, boala sau stresul intens pot determina și ele evitarea interacțiunilor.

Noua cercetare completează imaginea unei specii mult mai complexe decât lasă să se înțeleagă reputația sa de animal independent. Pisicile pot manifesta combinații subtile de emoții și motivații, iar înțelegerea lor poate ajuta la construirea unei relații mai bune cu oamenii.

Chrome pentru Android are patru versiuni. Ce diferențe există și pe care ar trebui să o instalezi