Pisicile miaună mult mai des când oamenii sunt prin preajmă. Ce au observat cercetătorii într-un experiment cu 38 de feline
Pisicile nu miaună doar pentru că le este foame sau pentru că vor să atragă atenția. Un studiu realizat de cercetători de la Universitatea din São Paulo, Brazilia, sugerează că felinele își adaptează comportamentul în funcție de prezența oamenilor și încearcă să le transmită când au nevoie de ajutor. Într-un experiment cu 38 de pisici, numărul mieunăturilor a fost de peste patru ori mai mare atunci când în cameră se afla o persoană atentă la ele.
Cercetarea, publicată în revista științifică Animal Behaviour în 2026, a urmărit reacțiile animalelor în fața unei probleme pe care nu o puteau rezolva singure: hrana preferată era plasată într-o cutie din plastic, pe care nu o puteau deschide. Rezultatele sugerează că mieunatul are și un rol de comunicare direcționată către oameni, nu este doar o reacție spontană la frustrare.
Experimentul în care pisicile au primit o problemă pe care nu o puteau rezolva singure
Cercetătorii coordonați de Naila Fukimoto au ales 38 de pisici de companie despre care stăpânii raportaseră că obișnuiesc să miaune frecvent atunci când este vorba despre mâncare. Fiecărui animal i-a fost prezentată o cutie mică din plastic, prevăzută cu orificii, în interiorul căreia se afla o recompensă alimentară preferată.
Pisicile puteau vedea sau mirosi gustarea, dar nu o puteau scoate din recipient. Situația a fost concepută astfel încât animalele să aibă un motiv să ceară ajutor, fără să poată rezolva singure problema.
Experimentul s-a desfășurat în două condiții. În prima, o persoană se afla în cameră și acorda atenție pisicii. În cea de-a doua, animalul era lăsat singur, fără ca vreun om să fie prezent. Fiecare situație a fost observată timp de un minut.
Prin această comparație, echipa a încercat să afle dacă pisicile reacționează doar la prezența hranei inaccesibile sau dacă își schimbă comportamentul atunci când există cineva care le-ar putea observa.
De câte ori au miaunat pisicile când aveau un om în apropiere
Diferența dintre cele două situații a fost vizibilă. În total, cercetătorii au înregistrat 86 de mieunături atunci când o persoană se afla în cameră și doar 20 atunci când pisicile erau singure. Așadar, în prezența unui om, animalele au vocalizat de peste patru ori mai mult.
Analiza statistică a indicat și că șansele ca o pisică să miaune erau de peste 16 ori mai mari atunci când o persoană era prezentă. Această valoare descrie probabilitatea statistică de a observa comportamentul, nu înseamnă că fiecare pisică a miaunat de 16 ori mai mult.
Cercetătorii au urmărit și direcția privirii animalelor. În timp ce mieunau, multe pisici se uitau spre persoana aflată în cameră, apoi își mutau privirea către cutia în care se afla recompensa. Unele alternau în mod repetat între cele două puncte.
Acest comportament este relevant deoarece sugerează că mieunatul era însoțit de semnale vizuale adresate unei anumite persoane. Pisicile nu vocalizau pur și simplu în timp ce se aflau lângă mâncarea inaccesibilă, ci păreau să își îndrepte atenția și către cineva care le putea observa.
Atunci când erau singure, animalele petreceau mai mult timp stând nemișcate și privind spre ușă. Diferența indică faptul că prezența unui posibil interlocutor influența atât vocalizările, cât și comportamentul pisicilor.
Ce spun rezultatele despre felul în care pisicile comunică cu oamenii
Studiul susține ideea că mieunatul poate avea o funcție de comunicare în relația dintre pisici și oameni. Animalele par să își adapteze semnalele în funcție de situație și de prezența unui posibil destinatar. Privirea alternativă către om și către obiectul care le interesează poate completa mesajul transmis prin vocalizare.
Mieunatul este un comportament interesant și prin faptul că pisicile îl folosesc mult mai frecvent în interacțiunile cu oamenii decât în cele cu alte feline adulte. De-a lungul timpului, cercetătorii au observat și că pisicile sălbatice miaună mai rar decât cele care trăiesc în gospodării. Aceste diferențe au alimentat ipoteza că vocalizările au un rol important în comunicarea dintre felinele domestice și oameni.
Totuși, rezultatele nu demonstrează că pisicile înțeleg în mod conștient că oamenii pot deschide cutia sau că fiecare mieunătură reprezintă o cerere intenționată de ajutor. Comportamentul ar putea fi influențat și de experiențele acumulate în relația cu stăpânii, care au învățat animalele că vocalizările pot atrage atenția.
De ce studiul nu înseamnă că toate pisicile cer ajutor în același fel
Cercetarea are câteva limite importante. Eșantionul a inclus doar 38 de animale, iar acestea au fost selectate tocmai pentru că aveau tendința de a miauna frecvent în preajma hranei. Prin urmare, rezultatele nu pot fi aplicate automat tuturor pisicilor, mai ales celor care sunt mai tăcute sau care comunică diferit.
De asemenea, experimentul a analizat o situație foarte specifică: o recompensă alimentară inaccesibilă și prezența sau absența unei persoane. Nu se poate afirma că pisicile reacționează identic atunci când vor să iasă dintr-o cameră, când vor să se joace sau când au alte nevoi.
Cercetătorii consideră că rezultatele sunt compatibile cu un rol comunicativ al mieunatului în relația dintre pisici și oameni. Studii viitoare ar putea analiza dacă felinele folosesc vocalizări diferite în funcție de ceea ce încearcă să obțină și dacă animalele cu temperamente diferite transmit semnale similare.