Meditația și mindfulness-ul au și o latură întunecată despre care se vorbește prea puțin

Mindfulness-ul este prezentat, de ani buni, ca una dintre cele mai simple și accesibile soluții pentru stres, anxietate și oboseală psihică. Îl găsești în aplicații, în clipuri de pe internet, în cărți, în workshopuri și chiar în recomandări venite din zona corporatistă sau educațională. Mesajul e aproape mereu același: respiră, stai în prezent, observă-ți gândurile și o să te simți mai bine. Tocmai pentru că pare ceva blând, gratuit și ușor de făcut acasă, mindfulness-ul a ajuns să fie perceput ca un „remediu universal” fără riscuri.

Problema este că această imagine foarte curată și optimistă nu spune toată povestea. Un articol recent semnat de Miguel Farias pentru The Conversation atrage atenția asupra unui aspect ignorat frecvent: meditația și practicile de mindfulness pot avea și efecte adverse, uneori serioase, iar aceste efecte nu sunt deloc atât de rare pe cât ar vrea industria să creadă publicul. Mai exact, există tot mai multe date care arată că unele persoane pot dezvolta anxietate accentuată, depresie, disociere, depersonalizare sau chiar simptome psihotice după practici de meditație.

Subiectul este important pentru că mindfulness-ul nu mai este de mult o practică de nișă. A devenit produs, piață și promisiune de bine vândută la scară largă. În acest context, orice discuție onestă despre beneficii ar trebui să includă și riscurile, mai ales când vorbim despre sănătate mintală. Nu înseamnă că meditația este „rea” sau că nu ajută pe nimeni, ci că prezentarea ei exclusiv ca soluție sigură pentru toată lumea este incompletă și, în unele cazuri, periculoasă.

Ce arată cercetările despre efectele adverse ale mindfulness-ului

Una dintre ideile centrale din material este că reacțiile negative la meditație nu sunt o invenție recentă și nici o exagerare izolată. Există descrieri vechi, inclusiv în texte budiste de acum peste 1.500 de ani, care menționează simptome precum anxietate, depresie, derealizare sau episoade asemănătoare psihozei în legătură cu anumite practici meditative. Asta contrazice direct percepția modernă potrivit căreia meditația ar fi, prin definiție, un exercițiu lipsit de riscuri.

Vezi și:

Cum funcționează drona marină MAGURA V5. Este una dintre cele mai avansate arme navale și poate parcurge până la 800 de kilometri

Mai important, datele recente confirmă că fenomenul nu este marginal. Articolul citează un studiu din 2022 realizat pe 953 de persoane din SUA care meditau regulat, iar rezultatul este greu de ignorat: peste 10% dintre participanți au raportat efecte adverse cu impact negativ semnificativ asupra vieții de zi cu zi, efecte care au durat cel puțin o lună. Nu vorbim, deci, despre disconfort trecător sau despre o stare ciudată după o sesiune, ci despre simptome persistente care pot afecta funcționarea normală.

În plus, o analiză care acoperă peste 40 de ani de cercetări, publicată în 2020 și menționată în articol, arată un tipar clar al reacțiilor adverse raportate cel mai des: anxietate și depresie, urmate de simptome psihotice sau delirante, disociere, depersonalizare și episoade de frică intensă. Este un tablou care ar trebui să schimbe imediat modul în care este comunicat mindfulness-ul în spațiul public, mai ales către persoane vulnerabile emoțional.

Un alt punct foarte important este că aceste efecte nu apar doar la persoane cu istoric psihiatric. Materialul subliniază că reacțiile adverse pot apărea și la oameni fără probleme de sănătate mintală cunoscute, inclusiv după expunere moderată la meditație. Cu alte cuvinte, ideea „dacă ești ok psihic, nu ai de ce să îți faci griji” nu este susținută de datele prezentate. Mai mult, simptomele pot fi de durată, ceea ce ridică o problemă serioasă pentru aplicațiile, cursurile și instructorii care vând mindfulness-ul ca practică universal benefică.

Industria mindfulness și problema promisiunilor prea frumoase

Articolul lui Miguel Farias nu critică doar lipsa de informare, ci și felul în care mindfulness-ul a fost ambalat comercial în ultimele decenii. În loc să fie prezentat ca o practică ce poate ajuta anumite persoane în anumite condiții, cu ghidaj potrivit, mindfulness-ul a fost transformat într-un produs aproape miraculos: bun pentru productivitate, bun pentru stres, bun pentru relații, bun pentru copii, bun pentru companii. Rezultatul este o narațiune foarte seducătoare, dar care lasă puțin spațiu pentru nuanță.

Materialul amintește și de critica formulată de Ronald Purser, care descrie acest fenomen drept „capitalist spirituality” — o spiritualitate adaptată pieței, simplificată și vândută ca soluție rapidă pentru probleme complexe. În SUA, piața meditației valorează miliarde de dolari, iar într-un astfel de ecosistem apare inevitabil tentația de a promova beneficiile agresiv și de a trece în plan secund riscurile sau limitele. Când mindfulness-ul devine industrie, apare și conflictul de interes: e mai ușor să vinzi liniște decât să explici posibilitatea unor reacții adverse.

Un detaliu relevant menționat în articol este chiar declarația lui Jon Kabat-Zinn, una dintre figurile-cheie ale popularizării mindfulness-ului în Occident, care admitea într-un interviu că mare parte din cercetarea despre efectele pozitive are probleme de calitate. În același timp, discursul public din jurul mindfulness-ului rămâne adesea foarte entuziast, aproape mesianic, cu promisiuni că practica ar putea transforma nu doar indivizi, ci comunități, societăți și chiar omenirea. Diferența dintre tonul promoțional și prudența științifică este exact locul unde apar marile neînțelegeri.

Aici se vede și dezechilibrul mediatic. Farias observă că materialele despre beneficiile mindfulness-ului sunt mult mai vizibile decât cele despre riscuri sau rezultate negative. Un exemplu puternic este studiul amplu din Marea Britanie, finanțat de Wellcome Trust, pe peste 8.000 de copii, care a arătat că mindfulness-ul nu a îmbunătățit starea de bine comparativ cu grupul de control și că ar fi putut avea efecte negative la copiii cu risc de probleme psihice. Chiar dacă este unul dintre cele mai mari studii de acest tip, ecoul public a fost mult mai slab decât în cazul materialelor optimiste.

Ce lipsește acum și cum ar trebui abordată meditația mai responsabil

Poate cea mai incomodă întrebare ridicată de articol este una etică: este corect să vinzi aplicații, cursuri sau ședințe de mindfulness fără să spui clar că există și riscuri? În orice alt domeniu legat de sănătate sau bunăstare, avertismentele și limitele sunt normale. În zona mindfulness, însă, mulți instructori și creatori de conținut pleacă de la premisa că practica „nu are cum să facă rău”, iar asta poate lăsa oamenii fără sprijin exact când apar probleme.

Farias spune clar că una dintre cele mai frecvente reacții pe care le aud oamenii afectați este neîncrederea profesorilor: li se spune să continue, că va trece. Pentru cine se confruntă cu anxietate intensă, derealizare sau simptome psihice, un astfel de răspuns poate agrava situația. Tocmai de aceea, articolul insistă că publicul are nevoie de informare corectă, iar cercetarea privind practici sigure de meditație este încă la început. Nu avem încă ghiduri foarte clare și universal acceptate despre cine ar trebui să evite anumite tehnici, în ce condiții și ce semne de alarmă trebuie urmărite.

Asta nu înseamnă că trebuie să respingi complet mindfulness-ul. Înseamnă doar că e mai sănătos să îl privești ca pe un instrument, nu ca pe un panaceu. Unii oameni se simt mai bine cu meditație, alții nu, iar unii pot avea reacții negative reale. Dacă vrei să practici, merită să începi gradual, să fii atent la ce simți și să nu ignori simptomele neobișnuite doar pentru că „așa trebuie să fie procesul”. Dacă stările se agravează, e mai util să te oprești și să cauți sprijin specializat decât să forțezi practica.

Concluzia utilă este simplă: mindfulness-ul poate ajuta, dar nu este universal sigur și nu este potrivit pentru toată lumea în orice context. Cea mai mare problemă nu este existența efectelor adverse, ci faptul că se vorbește prea puțin despre ele. Iar când o practică este promovată masiv ca soluție pentru sănătatea mintală, tăcerea despre riscuri nu mai e doar o omisiune, ci o problemă de responsabilitate.

Munca de acasă nu îi face automat pe angajați mai fericiți. Ce arată studiile despre joburile fără birou