Experiențele extracorporale ar putea apărea la granița dintre somn și trezire. Ce au descoperit cercetătorii despre activitatea creierului

Senzația că plutești deasupra patului, că te prăbușești în gol sau că îți privești propriul corp din exterior ar putea avea o explicație legată de felul în care creierul trece de la somn la starea de veghe. Un studiu realizat de cercetători de la Universitatea Radboud din Olanda sugerează că experiențele neobișnuite ale percepției corporale apar în momentele în care cele două stări se suprapun.

Cercetarea, publicată în revista Consciousness and Cognition în 2026, a analizat activitatea cerebrală a 35 de persoane în timpul meditației, al adormirii și al viselor. Dintre participanți, 20 au raportat în total 36 de experiențe neobișnuite, inclusiv senzația de desprindere de propriul corp. Înregistrările EEG au indicat un tipar interesant: creierul prezenta simultan caracteristici asociate somnului și stării de veghe.

Ce sunt experiențele neobișnuite în care oamenii simt că își părăsesc corpul

Unele persoane descriu senzații greu de încadrat în experiențele corporale obișnuite. Pot avea impresia că plutesc, că zboară, că se rotesc sau că se prăbușesc, deși corpul rămâne nemișcat. Altele relatează senzația unei prezențe în apropiere, presiune asupra corpului sau impresia că sunt atinse de cineva care nu se află acolo.

Printre cele mai intense experiențe se numără senzația de a părăsi propriul corp și de a-l privi din exterior. Astfel de episoade sunt cunoscute în literatura științifică drept experiențe neobișnuite ale percepției corporale, prescurtate UBE. Ele pot apărea în timpul paraliziei în somn, al viselor lucide sau chiar atunci când persoana este trează.

Paralizia în somn este un exemplu cunoscut al unei astfel de suprapuneri între stările de conștiință. Persoana își recapătă conștiența, dar corpul rămâne temporar imobilizat de mecanismele asociate somnului. Episodul poate fi însoțit de halucinații înfricoșătoare și de senzația că există cineva în cameră.

Deși aceste experiențe sunt raportate de oameni din contexte diferite, mecanismele cerebrale care le provoacă nu sunt pe deplin înțelese. Cercetătorii olandezi au încercat să afle dacă ele au legătură cu momentele de tranziție dintre somn și trezire.

Cum au urmărit cercetătorii activitatea creierului în timpul acestor experiențe

Echipa coordonată de neurologul Teresa Campillo-Ferrer, de la Universitatea Radboud din Olanda, a recrutat 35 de persoane care aveau deja experiență cu visele lucide sau meditația. Cercetătorii au urmărit activitatea cerebrală în mai multe situații: în timpul exercițiilor de meditație, în timp ce participanții adormeau și în timpul somnului.

Vezi și:

O saltea care vibrează timp de 30 de minute ar putea ajuta creierul să elimine proteinele asociate cu Alzheimer. Descoperirea surprinzătoare a cercetătorilor

Alzheimer ar putea fi anticipat cu 12 ani înainte de diagnostic. Descoperirea cercetătorilor de la Stanford care ar putea schimba medicina

Pentru înregistrări au folosit dispozitive EEG, prevăzute cu electrozi care măsoară activitatea electrică a creierului. Participanții au fost ghidați prin exerciții de meditație menite să îi ajute să se relaxeze și să își concentreze atenția asupra senzațiilor corporale. În timpul adormirii, echipa a folosit și stimuli luminoși pentru a încuraja apariția unor experiențe neobișnuite.

Una dintre dificultățile experimentului a fost identificarea momentului exact în care apărea o astfel de experiență, mai ales atunci când participanții dormeau. Pentru a rezolva problema, cercetătorii le-au cerut să miște ochii într-o secvență deliberată stânga-dreapta-stânga-dreapta atunci când simțeau ceva neobișnuit.

Mișcările ochilor pot fi detectate inclusiv în timpul somnului, astfel că echipa a putut corela semnalele cu înregistrările EEG. După experiment, participanții au fost intervievați în detaliu despre ceea ce simțiseră sau percepuseră. În acest fel, relatările lor au putut fi comparate cu activitatea cerebrală înregistrată în acele momente.

Din cei 35 de participanți, 20 au descris 36 de experiențe neobișnuite. Cele mai multe au apărut în timpul meditației, dar au fost raportate și în somnul REM, în somnul non-REM și în perioadele scurte în care participanții începeau să se trezească.

Ce au arătat undele cerebrale despre senzația de desprindere de corp

Relatările participanților au inclus senzații de plutire, cădere și rotire, deși aceștia rămâneau nemișcați. Unii au descris vibrații, presiune sau impresia că sunt atinși. În alte cazuri, participanții și-au pierdut temporar simțul limitelor propriului corp sau chiar percepția formei acestuia.

În 10 situații, persoanele implicate au raportat că se simțeau în afara corpului fizic sau că pluteau deasupra lui. Aceste relatări au fost asociate cu un tipar particular al activității cerebrale.

Comparativ cu activitatea obișnuită în timpul somnului sau al meditației, episoadele UBE au fost însoțite de o scădere a undelor cerebrale mai lente, delta și theta, și de o creștere a activității undelor mai rapide, beta și gamma. Modificările au fost mai pronunțate în regiunile temporale ale creierului, implicate în procesarea informațiilor senzoriale și în construirea percepției propriului corp.

Un detaliu important a fost combinația dintre cele două tipuri de activitate. Undele lente au indicat un tipar intermediar între cel asociat somnului și cel întâlnit în starea de veghe. În schimb, activitatea mai rapidă a semănat mai mult cu cea a unui creier treaz.

Acest amestec sugerează că experiențele neobișnuite nu depind neapărat de o anumită etapă a somnului. Mai degrabă, ele ar putea apărea într-o stare de conștiință în care granițele dintre somn și trezire devin mai puțin clare.

De ce nu explică rezultatele pe deplin experiențele extracorporale

Cercetătorii consideră că suprapunerea dintre activitatea cerebrală specifică somnului și cea asociată stării de veghe ar putea explica de ce unele experiențe par să combine elemente din vise cu detalii din mediul real. De exemplu, o persoană care trece printr-un episod de paralizie în somn poate avea impresia că vede propriul dormitor, în timp ce percepe prezențe sau situații înfricoșătoare care nu există în realitate.

În interpretarea echipei, aceste episoade ar putea apărea atunci când activitatea cerebrală asociată somnului interferează cu starea de veghe sau invers. Cercetătorii au subliniat că experiențele neobișnuite ale percepției corporale nu par să fie legate exclusiv de o anumită etapă a somnului, ci de o stare de conștiință în care cele două procese se suprapun.

Studiul are însă limite importante. Înregistrările EEG arată modificările activității electrice a creierului, dar nu pot stabili dacă întregul creier intră într-o stare intermediară sau dacă regiuni diferite funcționează simultan după tipare specifice somnului și stării de veghe.

Experiențele extracorporale ar putea apărea la granița dintre somn și trezire. Ce au descoperit cercetătorii despre activitatea creierului