Copiii citesc, dar înțeleg tot mai greu ce scrie în cărți. Cum s-a ajuns aici și de ce simplificarea textelor poate face mai mult rău
Eliminarea cuvintelor necunoscute din cărțile pentru copii poate face lectura mai ușoară, dar le poate reduce și ocaziile de a-și dezvolta vocabularul. În contextul în care editurile iau în calcul simplificarea limbajului, Roxana Burdușel, psihoterapeută în formare, explică într-un interviu pentru „Adevărul” de ce accesibilitatea nu ar trebui confundată cu renunțarea la complexitate. Dificultățile de înțelegere au cauze diferite, iar consumul de conținut digital este doar una dintre componentele discutate.
A cunoaște cuvintele nu înseamnă automat a înțelege povestea
Roxana Burdușel vorbește despre diferența dintre vocabular și înțelegerea unui text. Copilul poate recunoaște cuvintele, dar lectura îi cere și să urmărească relațiile dintre idei, să folosească informațiile din context și să descopere sensurile care nu sunt exprimate direct.
Cele două abilități se susțin reciproc, fără să fie identice. Un vocabular bogat ajută la înțelegere, iar întâlnirea cu povești și contexte noi îi permite copilului să învețe alte cuvinte.
„Aș evita însă să vorbim despre o generație mai puțin capabilă cognitiv”, precizează Burdușel.
Ea leagă dificultățile de experiența de lectură, mediul educațional, accesul la limbaj și obiceiurile de consum al informației.
Nici renunțarea rapidă la o carte nu indică automat o problemă de atenție. În explicația sa, copilul poate fi demotivat, poate întâmpina dificultăți de învățare sau poate să nu aibă materialele și sprijinul potrivite.
De ce eliminarea cuvintelor dificile poate limita învățarea
„Cred că eliminarea automată a cuvintelor necunoscute este o greșeală, pentru că un copil nu își poate extinde vocabularul dacă îi oferim permanent doar ceea ce știe deja”, afirmă Roxana Burdușel.
Alternativa propusă este explicarea termenilor sau sprijinirea copilului pentru a le deduce sensul din context.
Exemplul discutat în interviu este cuvântul „lexicon”. Acesta poate fi explicat, fără ca povestea să fie modificată automat doar pentru că un cititor tânăr nu îl cunoaște încă.
Limbajul precis ajută și la diferențierea experiențelor emoționale. Tristețea, dezamăgirea, rușinea și regretul nu sunt aceeași stare, iar cuvintele îi oferă copilului posibilitatea de a exprima mai exact ceea ce trăiește.
Burdușel nu susține păstrarea oricărui termen complicat, indiferent de vârstă sau context. Ea recomandă evaluarea rolului său în text și a posibilității de a-l explica înainte de a decide eliminarea lui.
Același raționament se aplică metaforelor și sensurilor implicite. În opinia sa, simplificarea sistematică poate înlătura tocmai situațiile în care copilul exersează interpretarea și gândirea critică.
Conținutul scurt și exemplul adulților schimbă relația cu lectura
O poveste presupune urmărirea personajelor, reținerea evenimentelor și construirea unor legături pe parcurs. Satisfacția lecturii apare treptat, în timp ce platformele digitale oferă permanent stimuli noi, accesibili în câteva secunde.
Roxana Burdușel consideră relevantă această diferență, dar respinge explicarea tuturor dificultăților prin efectul rețelelor sociale. Motivele pentru care copiii folosesc telefonul și condițiile în care cresc trebuie privite împreună.
Comportamentul adulților contează, la rândul său. Copiii observă când fiecare pauză, moment de așteptare sau clipă de liniște este umplută prin verificarea telefonului.
„Nu le putem cere să citească și să aibă răbdare cu o poveste dacă nu le oferim nici exemplul, nici timpul necesar pentru a face asta”, spune ea.
Tot ea arată că mediul digital poate apropia copiii de cărți prin prezentări care stârnesc curiozitatea fără să dezvăluie întreaga poveste.
CITEȘTE ȘI Inteligența artificială la școală: meditator genial sau scurtătură care te face dependent?
Cum poți încuraja lectura fără să o transformi în pedeapsă
Reacția adultului la un cuvânt necunoscut poate influența disponibilitatea copilului de a întreba din nou. Ironiile și comparațiile pot provoca rușine, în timp ce un răspuns calm îi arată că este firesc să nu cunoască totul.
În locul unei lecturi tratate exclusiv ca sarcină, Burdușel propune conversații despre personaje, întâmplări și legăturile dintre poveste și viața copilului. O carte poate căpăta sens atunci când îl ajută să înțeleagă o experiență sau să descopere o perspectivă nouă.
Școala poate crea asemenea ocazii și pentru copiii ale căror familii au mai puțin timp sau resurse. Un exemplu oferit în interviu este organizarea unor cluburi de carte în care elevii aleg lecturile și participă la stabilirea discuțiilor.
„Nu toți vor deveni cititori pasionați, dar putem încerca să facem în așa fel încât lectura să nu fie asociată din start cu presiunea, pedeapsa sau sentimentul că nu sunt suficient de buni”, explică psihoterapeuta în formare.
Ea susține că înțelegerea textelor se poate îmbunătăți prin exercițiu și sprijin adaptat, după identificarea dificultăților fiecărui copil.