Chihuahua ascunde o surpriză în ADN: oamenii de știință au găsit urme genetice de coiot în cea mai mică rasă de câini
Chihuahua poate fi una dintre cele mai mici rase de câini din lume, dar genomul său păstrează urmele unui strămoș mult mai sălbatic. O nouă analiză genetică a identificat în ADN-ul rasei Chihuahua mai multe segmente genomice comune cu coiotul (Canis latrans), oferind o perspectivă surprinzătoare asupra istoriei câinilor din America înainte de sosirea europenilor. Descoperirea a fost făcută în cadrul unui studiu publicat în Nature Communications și prezentat pe larg de ScienceAlert.
Important este că rezultatele nu înseamnă că un Chihuahua modern este pur și simplu un „hibrid câine-coiot”. Cercetătorii au găsit secțiuni ale genomului care indică o introgresie genetică veche, adică ADN provenit din încrucișări petrecute cândva în istoria populației. Studiul nu stabilește ce procent din genomul actual al Chihuahua provine de la coioți și nici momentul exact în care acele gene au intrat în linia ancestrală a rasei.
Cum au descoperit cercetătorii legătura dintre Chihuahua și coiot
Echipa de cercetători a dezvoltat două instrumente software, Gnomix și Gnofix, create pentru ceea ce geneticienii numesc „local ancestry inference”. Metoda nu încearcă doar să stabilească originea generală a unui animal, ci analizează diferite porțiuni ale cromozomilor și încearcă să afle de unde provine fiecare segment în parte. Pentru testarea sistemului pe canide, cercetătorii au folosit 191 de genomuri ca referință și au analizat ulterior genomurile a 531 de câini.
Printre grupurile de referință s-au aflat coioți, lupi cenușii și numeroase rase de câini, de la Border Collie și Ciobănesc German până la Husky Siberian, Malamut de Alaska, Shiba Inu sau Shar-Pei. Când metoda a fost aplicată rasei Chihuahua, cercetătorii au identificat segmente cromozomiale care se grupează genetic alături de cele provenite de la coioți. Analiza oferă astfel o dovadă suplimentară că istoria câinilor din Americi a fost mult mai complexă decât o simplă separare între câine domestic și canidele sălbatice.
Descoperirea se înscrie într-o poveste mult mai amplă privind evoluția câinelui domestic. Playtech a relatat recent despre cel mai vechi câine confirmat genetic, care a trăit acum aproximativ 15.800 de ani, o descoperire care a mutat înapoi cronologia relației dintre oameni și câini. Noile date despre Chihuahua arată că, după domesticire, diferite populații canine au continuat să se amestece inclusiv cu rudele lor sălbatice.
Încrucișarea ar putea fi mai veche decât sosirea lui Columb
Autorii studiului notează că există dovezi potrivit cărora unele culturi precolumbiene ar fi încrucișat câini cu coioți. Tocmai această practică ar putea explica segmentele descoperite acum în Chihuahua, o rasă strâns legată de istoria Americilor. Cercetarea actuală nu poate spune însă dacă împerecherile au fost intenționate sau au avut loc natural și nici nu poate stabili cu precizie momentul în care s-au produs.
Asta face importantă diferența dintre „Chihuahua are ADN de coiot” și afirmația mult mai puternică potrivit căreia rasa ar proveni direct din coioți. Datele susțin prima variantă: în genom există fragmente care indică un episod vechi de amestec genetic. În natură, asemenea încrucișări între canide nu sunt imposibile. Lupi și coioți se pot hibridiza, iar cercetătorii au documentat în repetate rânduri indivizi cu trăsături genetice provenite de la mai multe populații de canide.
Playtech a relatat anterior chiar despre un animal misterios din Minnesota care părea să combine trăsături de câine, lup și coiot. În acel caz, cercetătorii subliniau însă că fără o probă genetică era imposibil de stabilit dacă exemplarul era într-adevăr un hibrid. Noul studiu despre Chihuahua ilustrează exact diferența pe care o poate face analiza genomică: aspectul exterior poate induce în eroare, în timp ce ADN-ul poate păstra urme ale unor evenimente petrecute cu sute sau chiar mii de ani în urmă.
Chihuahua nu este singurul câine mexican cu o istorie genetică neobișnuită
Studiul a oferit rezultate interesante și pentru Xoloitzcuintli, cunoscut drept câinele mexican fără păr. Cercetătorii au identificat în genomul Xolo aproximativ 4,03% segmente asociate câinilor arctici, considerate un indicator al ascendenței câinilor americani precolumbieni. Estimările anterioare plasau contribuția precolumbiană totală a rasei la aproximativ 3%, astfel că noile rezultate sunt compatibile cu cercetările anterioare.
Analizând lungimea acestor segmente, cercetătorii au estimat că amestecul dintre câinii europeni și cei precolumbieni care a lăsat aceste urme în Xolo s-ar fi produs, în medie, în jurul anului 1703, cu o marjă de aproximativ 33 de ani. Chihuahua și Xolo sunt astfel două exemple moderne în care au supraviețuit fragmente din istoria genetică a câinilor americani, chiar dacă majoritatea raselor canine actuale au o contribuție europeană foarte importantă.
În schimb, dimensiunile extrem de mici ale Chihuahua nu pot fi atribuite, pe baza acestui studiu, genelor provenite de la coiot. Coioții sunt mai mici decât lupii, dar sunt incomparabil mai mari decât un Chihuahua. Cercetătorii consideră mult mai probabil ca talia rasei să fie rezultatul selecției artificiale făcute de oameni de-a lungul generațiilor. ScienceAlert subliniază că nu știm nici dacă trăsături precum temperamentul independent sau vocalizările specifice au vreo legătură cu ascendența sălbatică.
Descoperirea arată mai ales cât de multe informații pot rămâne ascunse în genom chiar și după zeci sau sute de generații. Instrumente precum Gnomix permit acum identificarea unor fragmente ancestrale extrem de mici, iar autorii spun că metoda poate urmări evenimente produse cu peste 100 de generații în urmă. După mii de ani petrecuți alături de oameni, câinele domestic continuă astfel să ofere surprize despre propriul trecut, iar în cazul Chihuahua una dintre ele vine, aparent, direct din lumea coioților. Pentru relația mai largă dintre oameni și câini, inclusiv felul în care uneori le interpretăm greșit comportamentul, Playtech a analizat și studiile despre semnalele emoționale reale ale câinilor.