Câți ani necontributivi sunt luați în calcul la pensie. Perioadele recunoscute de lege

Foarte mulți români care se apropie de pensionare vor să știe exact câți ani fără contribuții pot fi adăugați la calculul pensiei. Legea nu oferă un răspuns simplu, de tipul unui număr fix valabil în orice situație — totul depinde de tipul de pensionare și de natura perioadei respective. Există însă un caz clar reglementat: persoanele care vor să iasă la pensie cu până la cinci ani înainte de vârsta standard pot include, în acești cinci ani suplimentari, atât perioade contributive, cât și perioade asimilate sau necontributive.

Regula generală: 35 de ani, cu excepții punctuale

Stagiul complet de cotizare contributiv rămâne, potrivit legii, de 35 de ani, atât pentru femei, cât și pentru bărbați. Acest prag nu se atinge dintr-odată, ci treptat, în funcție de anul nașterii fiecărei persoane.

Pentru pensia pentru limită de vârstă, persoana trebuie să îndeplinească simultan două condiții: vârsta standard de pensionare și stagiul minim de cotizare contributiv. În afara acestei reguli generale, legea prevede însă o excepție importantă legată exact de perioadele necontributive.

Cei cinci ani care pot conține perioade necontributive

Legea nr. 360/2023 privind sistemul public de pensii permite persoanelor care au depășit stagiul complet de cotizare cu cel puțin cinci ani să solicite pensionarea cu până la cinci ani înainte de vârsta standard. Aici apare răspunsul concret la întrebarea „câți ani necontributivi contează”: acești cinci ani suplimentari nu trebuie formați exclusiv din perioade contributive.

Vezi și:

Când vine iarna adevărată în România. Prognoze: sunt așteptate ninsorile serioase, cât ar putea ține zăpada

Practic, în acești cinci ani pot fi incluse și perioade asimilate, precum și stagii necontributive, în condițiile prevăzute de lege. Asta înseamnă că existența unor perioade fără contribuții nu exclude automat recunoașterea lor la stabilirea drepturilor de pensie, cel puțin pentru acest tip de pensionare anticipată.

Ce perioade intră la categoria „asimilate”

Perioadele asimilate sunt intervale în care persoana nu a plătit contribuții în sens clasic, dar pe care legea le recunoaște totuși ca stagiu. Aici intră, în primul rând, cursurile universitare de zi sau cu frecvență, urmate pe durata normală a studiilor, dar numai dacă acestea au fost absolvite cu diplomă.

Se adaugă perioada satisfacerii serviciului militar — fie ca militar în termen, fie cu termen redus — precum și perioadele de concentrare, mobilizare sau prizonierat. Legea recunoaște și anumite perioade în care persoana a beneficiat de indemnizații de asigurări sociale, în intervalul prevăzut de legislație.

Vezi și:

Guvernul Mureșan, despre creșterea taxelor, pensii, salariile bugetarilor și ministere. Ce îi așteaptă pe români în 2027

Pensiile ar trebui să crească din nou în 2027. Cât ar putea primi în plus un pensionar cu 3.000, 4.000 sau 5.000 de lei

Tot aici intră perioada de incapacitate temporară de muncă provocată de accident de muncă sau boală profesională, alături de concediul pentru creșterea copilului, în condițiile și limitele stabilite legal.

Ce înseamnă stagiile necontributive

Separat de perioadele asimilate, legea prevede o categorie distinctă — stagiile necontributive. Acestea sunt perioade recunoscute ca vechime, deși pentru ele nu s-au datorat niciodată contribuții de asigurări sociale.

Printre situațiile incluse aici se numără perioadele recunoscute în baza Decretului-lege nr. 118/1990, pentru persoanele persecutate din motive politice, deportate în străinătate sau luate prizoniere. Se adaugă și vechimea recunoscută soției salariate care și-a urmat soțul trimis în misiune permanentă în străinătate, conform Decretului-lege nr. 51/1990.

Legea mai recunoaște anumite perioade în care s-a beneficiat de ajutor de șomaj sau de integrare profesională, anterior datei de 1 aprilie 2001, precum și perioadele de plăți compensatorii sau venit de completare, în condițiile prevăzute la momentul respectiv. La acestea se adaugă vechimea suplimentară acordată pentru activitatea desfășurată în grupele I și II de muncă, respectiv în condiții deosebite și speciale, dar și perioada de exil sau cea petrecută de persoane trimise să lucreze în țări cu climă greu de suportat.

Recunoașterea legală nu înseamnă adăugare automată la orice tip de pensie

Un aspect esențial, adesea neînțeles corect, este că simpla existență a unei perioade recunoscute de lege nu îi conferă automat dreptul de a fi folosită pentru orice condiție de pensionare. Legea face diferența clară între stagiul contributiv propriu-zis și perioadele recunoscute în alte categorii.

De aceea, perioadele de studii, serviciul militar, concediul pentru creșterea copilului sau diversele stagii necontributive nu trebuie tratate identic cu anii în care persoana a lucrat efectiv și a plătit contribuții. Pentru anumite drepturi de pensie, condiția contributivă trebuie îndeplinită separat, indiferent de câte perioade necontributive ar avea persoana la dosar.

Nu există un plafon general valabil pentru toate situațiile

Revenind la întrebarea inițială, legea nu stabilește o regulă de tipul „oricâți ani necontributivi pot fi adăugați la cei 35 de ani”. Singura situație clar cuantificată este cea a pensionării anticipate cu până la cinci ani, unde acești ani suplimentari pot include perioade asimilate sau necontributive.

Modul concret în care fiecare perioadă este valorificată depinde de tipul acesteia și de dreptul de pensie pentru care se face calculul, ceea ce face necesară o evaluare individuală în funcție de situația fiecărei persoane.

Noul sistem de calcul, bazat pe puncte

Legea nr. 360/2023 a schimbat și modul de calcul al pensiei, introducând un sistem bazat pe numărul total de puncte. Pensia rezultă din înmulțirea numărului total de puncte cu valoarea punctului de referință, iar numărul total include puncte contributive, puncte necontributive și puncte de stabilitate.

Punctele de stabilitate recompensează perioadele de contribuție realizate peste stagiul de 25 de ani, fiind acordate astfel: 0,50 puncte pe an pentru intervalul cuprins între 25 și 30 de ani, 0,75 puncte pe an între 30 și 35 de ani, și 1 punct pe an pentru fiecare an care depășește pragul de 35 de ani.

Astfel, în noul sistem contează nu doar câți ani sunt recunoscuți ca stagiu, ci și natura fiecărei perioade — dacă aceasta presupune sau nu contribuții efective la sistemul public de pensii.

NVIDIA spune că DLSS 5 este de două ori mai rapid și consumă cu 20% mai puțină memorie video