Calea Lactee a „înghițit” o altă galaxie în urmă cu aproape 12 miliarde de ani. Hubble a găsit urmele coliziunii

Calea Lactee s-a format într-un mod mult mai violent decât ar sugera imaginea liniștită pe care o vedem astăzi pe cer. Astronomii au descoperit dovezi ale unei coliziuni uriașe produse în urmă cu aproximativ 11,8 miliarde de ani, când galaxia noastră era încă foarte tânără. Potrivit IFLScience, Calea Lactee a absorbit atunci o galaxie pitică necunoscută până acum cu certitudine, cu 1,8 miliarde de ani înaintea celebrei coliziuni cu Gaia-Sausage-Enceladus.

Noua galaxie a primit numele LKH, prescurtare de la Low-energy-Kraken-Heracles. Numele combină denumirile folosite în trei cercetări anterioare care sugeraseră că un asemenea eveniment ar fi putut avea loc. Noile observații realizate cu telescopul spațial Hubble oferă însă cele mai solide dovezi de până acum că această galaxie a existat cu adevărat și a contribuit la formarea Căii Lactee.

Hubble a găsit stele care nu s-au născut în Calea Lactee

Pentru a reconstrui un eveniment petrecut cu aproape 12 miliarde de ani în urmă, astronomii au analizat roiuri globulare, grupări dense care pot conține de la zeci de mii până la milioane de stele foarte vechi. Aceste structuri funcționează aproape ca niște situri arheologice cosmice, deoarece păstrează informații despre primele etape ale evoluției galaxiilor.

Echipa a combinat observațiile foarte precise ale telescopului Hubble cu datele obținute de misiunea Gaia a Agenției Spațiale Europene. Cercetătorii au putut determina cu mare precizie vârsta și conținutul de elemente grele al roiurilor și au observat că o parte dintre acestea aveau caracteristici diferite atât de cele formate în Calea Lactee, cât și de cele aduse ulterior de Gaia-Sausage-Enceladus. NASA descrie această populație ca dovada unei a treia origini distincte.

Vezi și:

Pensia anticipată pentru femei în 2026. Ce acte trebuie depuse și când sunt necesare certificatele de naștere ale copiilor

Descoperirea este importantă pentru că până acum exista ipoteza că primele etape ale Căii Lactee au fost dominate în special de stelele formate chiar în interiorul galaxiei. Noile rezultate arată că materia adusă din exterior a jucat un rol important mult mai devreme decât se putea demonstra până acum.

Hubble a fost folosit și în trecut pentru studierea roiurilor globulare foarte vechi, iar tocmai capacitatea sa de a determina proprietățile unor asemenea populații de stele le permite astronomilor să reconstruiască evenimente cosmice produse cu miliarde de ani în urmă.

Galaxia devorată avea masa a 500 de milioane de sori

LKH nu era uriașă după standardele actuale. Cercetătorii estimează că galaxia avea o masă stelară echivalentă cu aproximativ 500 de milioane de sori. Astăzi, aceasta ar reprezenta doar o mică parte din masa Căii Lactee, însă situația era foarte diferită în urmă cu aproape 12 miliarde de ani, când galaxia noastră era mult mai mică.

Vezi și:

Un supercomputer japonez ar putea fi rezolvat misterul „Little Red Dots” observate de James Webb

Soarele ar putea produce o erupție de zeci de ori mai puternică decât tot ce am măsurat până acum. O pată solară uriașă din 1947 dezvăluie un pericol pentru Pământ

Din acest motiv, impactul ar fi reprezentat un eveniment major în istoria timpurie a Căii Lactee. Studiul publicat în Nature Astronomy plasează fuziunea cu aproximativ 1,8 miliarde de ani înainte de coliziunea cu Gaia-Sausage-Enceladus, care s-a produs în urmă cu aproximativ 10 miliarde de ani.

Acea coliziune ulterioară a fost suficient de puternică încât ar fi putut modifica radical structura galaxiei. Cercetări recente sugerează că impactul cu Gaia-Enceladus-Sausage ar fi putut răsturna discul Căii Lactee cu peste 90 de grade.

Noua descoperire împinge însă istoria marilor fuziuni galactice și mai mult în trecut, până la aproximativ două miliarde de ani după Big Bang. Practic, o parte dintre cele mai vechi „cărămizi” ale galaxiei în care trăim ar putea proveni dintr-o altă galaxie.

Calea Lactee a crescut devorând alte galaxii

Fuziunea cu LKH nu a fost nici prima interacțiune posibilă a Căii Lactee și cu siguranță nu a fost ultima. Galaxiile mari cresc în timp atât prin formarea propriilor stele, cât și prin absorbirea unor sisteme mai mici care ajung suficient de aproape pentru a fi capturate gravitațional.

Un exemplu mult mai recent este galaxia pitică Sagittarius. Interacțiunea cu aceasta a început în urmă cu peste șase miliarde de ani și continuă chiar și astăzi. O parte dintre stelele sale formează un flux uriaș care înconjoară Calea Lactee, iar astronomii au sugerat inclusiv că Sagittarius ar putea contribui la deformarea galaxiei noastre.

Astronomii vor continua acum să analizeze roiurile globulare din regiunile centrale ale Căii Lactee, inclusiv unele care nu au fost studiate până acum în asemenea detaliu. Scopul este reconstruirea unei cronologii cât mai complete a marilor coliziuni prin care a trecut galaxia.

Descoperirea LKH schimbă astfel imaginea primilor ani ai Căii Lactee. Galaxia noastră nu a crescut izolată, formându-și singură toate stelele, ci a început foarte devreme să absoarbă alte galaxii. Iar o parte dintre stelele pe care astăzi le considerăm componente ale Căii Lactee s-au născut, de fapt, într-o galaxie care a dispărut în urmă cu aproape 12 miliarde de ani.

Ce pierzi și ce câștigi dacă alegi o mașină second-hand. Calculul pe care merită să îl faci înainte de cumpărare