AI Act după 2026: ce se schimbă când regulile europene trec de la pregătire la control?

Un chatbot care răspunde clienților, o aplicație care generează imagini pentru campanii și un program care ajută la selectarea candidaților pot apărea în aceeași prezentare despre inteligența artificială, deși ridică probleme foarte diferite. Tocmai această diversitate face dificilă trecerea de la entuziasmul pentru tehnologie la întrebarea concretă despre responsabilitate: cine trebuie să explice cum funcționează instrumentul, ce obligații sunt deja aplicabile și ce poate verifica o autoritate?

După 2 august 2026, AI Act intră într-o etapă în care unele reguli pot fi urmărite prin mecanisme europene de control și sancționare, iar transparența devine o obligație practică pentru anumite utilizări. Totuși, ideea că întreaga legislație a devenit aplicabilă în aceeași zi este greșită. Calendarul inițial a fost modificat în iulie 2026, iar o parte importantă a cerințelor pentru sistemele cu risc ridicat a fost amânată.

Pentru o companie din România, diferența contează mai mult decât orice formulă despre „noua eră a AI”. Un termen amânat nu suspendă obligațiile care se aplică deja, după cum existența unei obligații de transparență nu transformă orice aplicație într-un produs care necesită aceeași documentație. Evaluarea începe cu utilizarea concretă și cu rolul companiei, inclusiv în raport cu furnizorii săi, apoi continuă cu regulile și termenele relevante.

Calendarul s-a schimbat, dar amânarea nu acoperă întregul regulament

AI Act, adoptat ca Regulamentul european 2024/1689, a fost construit pentru aplicare treptată. Primele interdicții privind anumite practici considerate inacceptabile se aplică din 2 februarie 2025, iar obligațiile pentru furnizorii modelelor de uz general au început să se aplice din august 2025, cu dispoziții tranzitorii. Prin urmare, august 2026 nu reprezintă începutul tuturor responsabilităților.

Modificarea importantă a venit prin Regulamentul 2026/1744, cunoscut ca Digital Omnibus on AI, intrat în vigoare la 27 iulie 2026. Pentru sistemele cu risc ridicat din anexa III, care include anumite utilizări în recrutare, educație sau acces la servicii esențiale, regulile principale au fost mutate la 2 decembrie 2027. Pentru categoria legată de produsele reglementate din anexa I, termenul este 2 august 2028.

Aceste date trebuie legate de încadrarea juridică a sistemului. Un instrument care redactează un anunț de angajare și unul care evaluează candidații nu au automat același regim. Contează scopul prevăzut, influența asupra deciziei și criteriile din regulament. Nici simpla etichetă „asistent” și nici promisiunea furnizorului că produsul este „doar orientativ” nu rezolvă singure analiza.

Amânarea unor cerințe speciale nu anulează legislația deja aplicabilă privind datele personale, discriminarea sau protecția consumatorului. O practică poate ridica probleme juridice chiar dacă termenul unei obligații din AI Act este ulterior. Pentru un angajator, de exemplu, folosirea unui instrument nou nu justifică ignorarea regulilor existente privind prelucrarea datelor candidaților.

Vezi și:

NIS2, DORA și Cyber Resilience Act în aceeași companie: protecție coerentă sau labirint de raportări?

OpenAI va marca textele scrise de ChatGPT în Europa. Cum funcționează textGrain și cât de ușor poate fi păcălit

Există și tranziții pentru produse sau modele introduse anterior pe piață. Furnizorii modelelor de uz general comercializate înainte de 2 august 2025 beneficiază de termenul specific de 2 august 2027. De aceea, o analiză serioasă consemnează și data introducerii pe piață, fără să presupună că versiunea folosită astăzi are automat același regim cu orice produs nou.

Transparența ajunge în conversația cu clientul și în conținutul publicat

Una dintre schimbările vizibile după 2 august 2026 privește articolul 50. Furnizorii sistemelor concepute pentru interacțiune directă cu oamenii trebuie să asigure informarea acestora că interacționează cu AI, cu excepția situațiilor în care acest lucru este evident în contextul prevăzut de regulament. Un interlocutor digital prezentat ca un angajat real poate crea o problemă care depășește calitatea răspunsurilor.

Pentru o firmă care folosește un chatbot pe site, întrebarea practică este dacă utilizatorul înțelege natura interacțiunii. O explicație îngropată într-o politică generală poate fi insuficientă față de cerința unei informări clare la momentul relevant. Furnizorul și compania care utilizează sistemul au roluri distincte, iar contractul și configurarea interfeței trebuie să reflecte această împărțire.

Conținutul generat ridică două probleme diferite: marcarea tehnică, astfel încât originea artificială să poată fi detectată automat, și informarea persoanei care vede sau ascultă materialul, în cazurile prevăzute de lege. Un marcaj citibil automat nu este întotdeauna un avertisment vizibil. Invers, o etichetă pusă manual lângă o imagine nu îndeplinește singură obligațiile tehnice ale furnizorului sistemului.

Există un termen suplimentar până la 2 decembrie 2026 pentru obligația de marcare prevăzută la articolul 50 alineatul 2, în cazul sistemelor generative introduse pe piață înainte de 2 august 2026. Această tranziție este limitată. Nu înseamnă că toate obligațiile de transparență sunt suspendate până în decembrie sau că orice material nou poate fi publicat fără evaluarea regulilor aplicabile.

Pentru deepfake-uri există obligații de dezvăluire a originii artificiale, cu particularități pentru opere artistice, satirice sau fictive. În cazul textelor publicate pentru informarea publicului asupra unor chestiuni de interes public, regulamentul prevede și o excepție condiționată de verificare umană ori control editorial și asumarea responsabilității editoriale. Excepția pentru text nu trebuie extinsă automat la orice imagine sau înregistrare.

Pentru o redacție sau o agenție românească, distincția este foarte concretă. Un text revizuit și asumat editorial, o fotografie sintetică prezentată drept document și o voce clonată nu pot fi tratate prin aceeași regulă. Transparența cere o procedură adaptată materialului. Un simplu mesaj „folosim AI” la subsolul site-ului nu rezolvă toate aceste situații.

Etichetarea nu dovedește nici că informația este corectă, nici că persoana reprezentată și-a dat acordul pentru folosirea imaginii sau a vocii. Un material poate fi identificat corect drept artificial și poate rămâne problematic din alte motive. Pentru public, avertismentul oferă context; pentru companie, el reprezintă doar una dintre verificările necesare înainte de publicare, alături de evaluarea conținutului și a drepturilor celor implicați.

Controlul înseamnă solicitări de informații și măsuri corective, nu doar amenzi

Arhitectura de supraveghere are mai multe niveluri. Comisia Europeană, prin AI Office, deține competențe pentru modelele de uz general și pentru anumite sisteme aflate în sfera sa. Autoritățile naționale au responsabilități pentru alte sisteme, potrivit cadrului aplicabil. Nu există o singură instituție europeană care controlează direct orice utilizare de AI din fiecare companie.

Pentru actorii supravegheați de AI Office, controlul poate include solicitări de documente și informații, evaluarea modelelor și cereri de măsuri pentru remedierea problemelor. În condițiile prevăzute de regulament, pot exista și restricții. Consecința practică este că explicațiile despre funcționare și conformitate trebuie să poată fi susținute prin informații verificabile, nu doar prin prezentări comerciale.

Sancțiunile au plafoane diferite în funcție de încălcare și de categoria vizată. Pentru furnizorii modelelor de uz general, Comisia poate aplica amenzi de până la 15 milioane de euro sau 3% din cifra de afaceri anuală mondială, valoarea mai mare fiind relevantă, în condițiile legii. Acestea sunt limite maxime, nu tarife automate pentru orice eroare.

În România, competențele și procedurile naționale trebuie urmărite separat de calendarul european. În comunicarea din 24 iulie 2026, ANCOM preciza că fusese propusă pentru un rol de supraveghere și că verificarea și sancționarea necesitau cadrul legislativ național. Acea comunicare descrie situația de atunci; un memorandum sau o pagină informativă nu trebuie confundate cu actul care stabilește efectiv atribuțiile și procedura aplicabilă.

Pentru persoana afectată, mecanismele de sesizare pot conta la fel de mult ca amenda posibilă. Totuși, o reclamație trebuie îndreptată către instituția competentă pentru sistemul și problema respectivă. AI Act nu înlocuiește automat căile existente privind protecția datelor, drepturile consumatorului sau contestarea unei decizii. Stabilirea obiectului plângerii ajută la identificarea traseului potrivit.

Companiile trebuie să poată explica unde folosesc AI și cine răspunde

Pregătirea utilă începe cu inventarul aplicațiilor și al utilizărilor. Dacă gestionezi o companie, identifică instrumentele cumpărate oficial și funcțiile AI activate în aplicațiile deja existente. Un serviciu introdus inițial pentru redactare poate primi ulterior acces la documente sau poate influența decizii. Evidența trebuie actualizată când se schimbă utilizarea, nu păstrată doar pentru momentul achiziției.

Imaginează-ți un magazin online care pornește cu un asistent pentru întrebări despre livrare, apoi îi permite să consulte comenzile și să propună soluții pentru reclamații. Interfața poate rămâne aproape identică, deși accesul la date și consecințele răspunsurilor se schimbă. Dacă administrezi un asemenea proiect, verifică din nou limitele, informarea și responsabilitățile după fiecare extindere importantă. Funcția nouă merită evaluată înainte de activare, chiar dacă vine într-o actualizare obișnuită a furnizorului.

Separă rolul de furnizor de cel de operator care utilizează sistemul sub autoritatea sa. O firmă poate ocupa poziții diferite în proiecte diferite, iar dezvoltarea unui produs sub propria marcă poate schimba analiza. Cere furnizorului informații despre funcționalități, limite, obligații de transparență și actualizări, fără să tratezi formula „conform AI Act” ca pe o certificare universală.

Instruirea rămâne relevantă, însă și aici textul s-a modificat. Articolul 4 cere măsuri care sprijină dezvoltarea competențelor privind AI, ținând cont de pregătirea personalului și de context. Nu impune garantarea unui anumit nivel pentru fiecare persoană. În practică, instruirea unui angajat care generează imagini ar trebui adaptată altfel decât instruirea celui care interpretează rezultate despre clienți.

O procedură bună explică ce date pot fi introduse, cine verifică rezultatele și când este necesară intervenția unei persoane competente. Păstrează dovezi proporționale despre evaluări și măsurile luate, fără să colectezi inutil conversații sau date personale. Documentația utilă arată ce s-a decis și de ce, nu doar că cineva a descărcat o politică de pe internet.

După august 2026, schimbarea importantă este capacitatea de a demonstra respectarea obligațiilor deja aplicabile. Unele proiecte mai au timp pentru cerințele speciale, dar transparența și responsabilitatea operațională cer decizii în prezent. O companie pregătită poate arăta unde folosește AI, ce reguli i se aplică și cum corectează problemele, fără să transforme fiecare aplicație într-un dosar inutil de complicat.

Hill Hold nu mai ține mașina în rampă: senzori, frâne sau condiții normale de dezactivare