10 feb. 2025 | 16:26

Geniul lui Matei Millo, întemeietorul teatrului cult în România. Povestea unuia dintre cei mai mari dramaturgi ai neamului românesc

Special
Geniul lui Matei Millo, întemeietorul teatrului cult în România. Povestea unuia dintre cei mai mari dramaturgi ai neamului românesc
Matei Millo, unul dintre cei mai mari dramaturgi ai Romaniei. Foto colorizare Playtech

Matei Millo este un nume de referință în istoria teatrului românesc, un pionier al scenei care și-a dedicat viața dezvoltării artei dramatice și promovării unui repertoriu național. Actor, dramaturg, regizor și reformator, Millo a jucat un rol crucial în definirea teatrului românesc modern, fiind considerat creatorul teatrului cult în România.

Matei Millo, fiu de boieri și nepot de poet

Matei Millo s-a născut pe data de 25 noiembrie 1814 în localitatea Stolniceni-Prăjescu, județul Iași, într-o familie boierească. A fost fiul Zamfirei (născută Prăjescu) și al lui Vasile Milo, dar mai ales nepotul poetului Matei Milu, de la care și-a moștenit înclinația spre literatură, fiind educat spiritul valorilor europene.

De la primele sale încercări dramatice și până la marile spectacole care au încântat publicul românesc, Millo a fost un vizionar, un om cu o pasiune neclintită pentru scenă și o influență de neegalat asupra culturii românești.

Încă de mic, a beneficiat de o educație aleasă, studiind limbile greacă, franceză și germană cu profesori particulari. A urmat cursurile pensionului lui Victor Cuenim din Iași între 1833 și 1834, iar ulterior Academia Mihăileană (1835-1836), unde l-a avut profesor pe Gheorghe Asachi.

Aici și-a întâlnit viitorii colegi și prieteni literari, precum Vasile Alecsandri și Mihail Kogălniceanu, împreună cu care va contribui la dezvoltarea teatrului românesc.

Cum a debutat cariera sa artistică

Millo a fost un om de cultură, dar și un personaj nonconformist, atras de boema artistică a epocii. Familia sa nu a privit cu ochi buni pasiunea sa pentru teatru, considerând această meserie una indecentă pentru un boier.

Cu toate acestea, Millo a ales să își urmeze visul, sfidând normele sociale și tradiția familială. Pe 10 aprilie 1834, actorul și-a făcut debutul pe scenă în sala Teatrului Franțuzesc din Iași, cu ocazia unei serbări în onoarea generalului Kiseleff.

A jucat în „Serbare a păstorilor moldoveni”, o piesă regizată de Gheorghe Asachi, avându-i colegi de scenă pe Mihail Kogălniceanu, Vasile Alecsandri și Costache Negri. Aceasta a fost prima sa experiență teatrală, dar și confirmarea talentului său de actor.

În 1840, a plecat la Paris pentru a studia economia politică și ingineria, însă teatrul a rămas marea sa pasiune. A jucat roluri episodice la Teatrul Bobino și a studiat arta dramatică cu maeștrii vremii, precum Lemaitre, Got, Bouffe și Rave.

Reîntors în țară în 1845, fără diploma de inginer, Millo s-a dedicat definitiv teatrului, în ciuda opoziției familiei sale.

Vezi și: Cel mai talentat din familia Caragiale. Costache, unchiul celebrului dramaturg, pionierul artei românești și primul director al Teatrului cel Mare din București

Matei Millo, unul dintre cei mai mari dramaturgi ai neamului românesc și creatorul teatrului cult în România. Foto arhivă

Matei Millo, unul dintre cei mai mari dramaturgi ai neamului românesc și creatorul teatrului cult în România. Foto arhivă

Ascensiunea în teatrul românesc

În 1846, Millo a fost numit director al teatrului din Iași, unde a înființat prima școală de actorie din România, „Școala declamatorie”. A fost un promotor al teatrului național, sprijinind tinerii actori și dezvoltarea unui repertoriu românesc original.

Debutul său ca actor profesionist a avut loc pe 1 martie 1847, la Teatrul de la Copou, în comedia „Cei ce se aseamănă se adună”, jucată în limba franceză.

Familia sa a încercat să-l descurajeze, punând la cale un scandal la una dintre reprezentațiile sale, însă Millo a ales să-și urmeze vocația, rostind celebra replică:

„Cinul boieresc nu-mi face nici rece, nici cald… ca artist însă e altă vorbă, mă vor batjocori ai mei, dar cred că am să mor un cineva.”

Vezi și: Cum a luat naștere ”Amor Fatal”, primul film românesc din istorie. Lucia Sturdza și Tony Bulandra, o iubire ca-n basme

Cele mai faimoase opere ale sale și contribuții la teatrul românesc

Matei Millo a fost un dramaturg prolific, scriind și adaptând numeroase piese de teatru. Printre cele mai cunoscute se numără:

  • „Baba Hârca” (1848) – prima operetă românească, pe muzica lui Alexander Flechtenmacher, în care Millo a interpretat primul său rol în travesti, ceea ce i-a adus un succes răsunător.
  • „Un poet romantic” (1850) – un vodevil satiric.
  • „Ștefan cel Mare” și „Jianul căpitan de hoți” (1859) – piese patriotice inspirate de evenimentele Unirii.
  • „Masca pe obraz sau Hai să râdem” (1862) – un text de comedie cu accente satirice.
  • „Apele de la Văcărești” (1872) – o comedie de divertisment.
  • „Millo mort, Millo viu” și „Zdrențele politice” – farse critice la adresa moravurilor politice ale vremii.

De asemenea, Millo a tradus și adaptat piese celebre din Molière („Bădăranul”, „Burghezul gentilom”), Beaumarchais („Căsătoria lui Figaro”) și Bernardin de Saint-Pierre („Mulatrul”), aducând teatrul european mai aproape de publicul românesc.

Întemeietorul teatrului românesc și o moștenire culturală neprețuită

În 1877, Matei Millo a devenit prim-societar al Societății Dramatice a Teatrului Național din București și a îndeplinit rolul de director de scenă.

A continuat să joace și să scrie, în ciuda vârstei înaintate și a sănătății fragile. A făcut călătorii la Napoli și Nisa în anii 1890, sperând să-și recapete forțele, însă în 1896, la vârsta de 81 de ani, s-a stins din viață la București.

Moștenirea sa este una imensă. A revoluționat teatrul românesc prin stilul său realist, reacționând împotriva declamației teatrale artificiale și promovând interpretarea naturală. A creat un repertoriu național și a impus un stil de joc bazat pe finețea observației, umor și sobrietate.

Matei Millo rămâne un simbol al teatrului românesc, un vizionar care a reușit să transforme scena într-un spațiu al artei autentice.

Prin talentul, pasiunea și devotamentul său, a demonstrat că teatrul nu este doar divertisment, ci și o formă de educație și patriotism. Astăzi, numele său este sinonim cu renașterea teatrului românesc și cu lupta pentru un teatru autentic și național.

Vezi și: Primul film românesc a cucerit Europa și a scris istorie în cinematografie: proiectul ambițios de lungmetraj „Independența României”, realizat în 1912