Cum eşti păcălit când iei vacanţă all-inclusive? Hotelierii ies mereu în câştig

Vacanțele all-inclusive sunt promovate drept o oază de relaxare, unde oaspeții scapă de grija cheltuielilor zilnice. Fără bonuri de plată, fără calcule interminabile, doar mâncare și băutură la discreție. Însă, în spatele acestei aparente generozități se ascunde o logică rece, calculată și extrem de eficientă financiar.

Iluzia abundenței: de la bufetul opulent la costuri minime

Totul începe cu prezentarea. Bufeturile din resorturi sunt atent construite pentru a impresiona vizual, nu pentru a oferi reală varietate. Michael Bauer, expert în industria hotelieră și gastronomică, explică:

„Clientul are impresia de diversitate, când de fapt mănâncă același produs sub forme diferite”.

Un exemplu clasic este secțiunea de brânzeturi: un singur sortiment ieftin, tăiat în felii, cuburi sau triunghiuri și aranjat artistic pe platouri – o soluție simplă și eficientă.

Un alt truc este porționarea strategică. În cazul sucurilor, paharele mici descurajează consumul excesiv: turiștii sunt nevoiți să se ridice de mai multe ori, dar rareori o fac. Deserturile sunt dominate de opțiuni ieftine și sățioase – înghețata moale și pepenele roșu fiind favoritele.

Cât de des trebuie fertilizată grădina de legume: regula de aur pe care grădinarii o respectă mereu

Horoscopul zilei de sâmbătă, 21 iunie. Nativii Leu vor fi în centrul atenţiei

Porții controlate, ingrediente dozate

Contrar ideii de „nelimitat”, hotelurile controlează cu strictețe cantitățile. Dimineața, se estimează că un turist nu bea mai mult de patru cappuccino.

„Costul real al alimentelor și băuturilor consumate de un turist rar depășește 4,70 euro pe zi”, arată Bauer.

Astfel, chiar și atunci când oaspeții simt că „profită” de pachetul all-inclusive, hotelurile ies în câștig.

Copiii și alcoolul: două elemente cheie în ecuația financiară

Familia cu copii este profilul ideal pentru acest tip de ofertă. Copiii cer constant gustări, sucuri sau deserturi, iar părinții scapă de stresul notelor de plată. În același timp, pentru cei care consumă alcool, sentimentul de „lux nelimitat” este un punct forte – însă și aici hotelurile aplică filtre stricte.

„Se servesc doar mărci locale sau băuturi de masă. Nimeni nu oferă whisky single malt sau vinuri Bordeaux într-un regim all-inclusive”, spune Bauer.

Strategia este clară: creează impresia de generozitate fără a compromite marja de profit.

Detalii care fac diferența între un hotel de calitate și unul „optimizat pentru profit”

Calitatea reală a unui hotel nu stă în mărimea bufetului, ci în detalii aparent nesemnificative. Un exemplu relevant oferit de Bauer este müsli-ul servit la micul dejun: într-un hotel de calitate, cerealele sunt măcinate proaspăt, hidratate peste noapte și completate cu fructe, nuci și semințe.

În contrast, hotelurile care prioritizează optimizarea costurilor aleg produse procesate, fără valoare nutritivă, dar cu aspect atractiv.

Pentru cine este cu adevărat rentabil all-inclusive-ul?

Potrivit lui Michael Bauer, pachetele all-inclusive sunt cu adevărat avantajoase doar pentru anumite categorii de turiști – părinții cu copii mici și consumatorii constanți de alcool. Pentru ceilalți, raportul calitate-preț este mai degrabă o iluzie întreținută cu grijă.

Vacanțele all-inclusive nu sunt neapărat o păcăleală, dar sunt o afacere bine calculată. Tot ce pare abundent, nelimitat și gratuit este, de fapt, calibrat cu atenție pentru a susține profitabilitatea hotelului.