Construcția fabuloasă realizată de Ceaușescu de frica rușilor, care acum este considerată de străini unul dintre cele mai spectaculoase drumuri din lume

Transfăgărășanul, cunoscut și sub numele de „drumul dintre nori” sau „bulevardul Carpaților”, reprezintă una dintre cele mai impresionante și cunoscute realizări inginerești din România. Construit între anii 1970 și 1974, acest drum național a fost inițiat de Nicolae Ceaușescu într-un context de tensiune geopolitică intensă.

În august 1968, trupele sovietice au invadat Cehoslovacia pentru a suprima reformele liberale ale Primăverii de la Praga. România, sub conducerea lui Nicolae Ceaușescu, a adoptat o poziție fermă de condamnare a invaziei, distanțându-se de influența Moscovei. Această atitudine a generat îngrijorări profunde privind o posibilă intervenție militară sovietică în România. În acest context, Ceaușescu a considerat necesară întărirea infrastructurii defensive a țării, iar unul dintre proiectele majore a fost construirea Transfăgărășanului, un drum strategic menit să faciliteze deplasarea rapidă a trupelor și echipamentelor militare peste Munții Făgăraș.

Date tehnice și statistici

Transfăgărășanul, numerotat oficial DN7C, are o lungime totală de 151 km și traversează Munții Făgăraș pe axa nord-sud. Drumul începe în comuna Bascov, județul Argeș, și se termină la intersecția cu DN1 între Sibiu și Brașov, în apropierea comunei Cârțișoara. Porțiunea cea mai spectaculoasă, care se întinde de la barajul Vidraru până la Cârțișoara, măsoară aproximativ 91 km și trece printr-un teren montan la altitudini mari.

Altitudinea maximă a drumului este de 2042 de metri, în apropierea Lacului Bâlea, făcându-l al doilea drum ca altitudine din România, după Transalpina. Tunelul Capra-Bâlea, care trece pe sub creasta Munților Făgăraș, între vârfurile Iezerul Caprei (2414 m) și Paltinul (2398 m), este cel mai lung tunel rutier din România, având o lungime de 887 metri.

Autoritățile, în alertă. Risc de viitură pe Dunăre. Care sunt zonele critice

Fostul “socru” al Prințesei Diana, Mohamed Al Fayed, acuzat de agresiune de către cinci angajate

Construcția drumului a necesitat dislocarea a 3 milioane de tone de rocă, utilizarea a 6520 tone de dinamită, 3.573 tone de ciment, 89 tone de oțel beton, 290.000 de metri cubi de zidărie, și multe alte materiale de construcții. Pe traseu, Transfăgărășanul trece peste 830 de podețe și 27 de viaducte. Unul dintre cele mai dificile tronsoane este cel dintre Lacul Bâlea și Bâlea Cascadă, care măsoară 13 km.

Imagine din timpul lucrărilor la Transfăgărășan. (Foto: arhivă)

Contextul istoric și strategic

Construcția Transfăgărășanului a fost determinată de dorința lui Ceaușescu de a asigura un drum strategic peste munți, care să fie utilizat de armată în caz de nevoie. Proiectul a fost aprobat printr-o hotărâre a Consiliului de Miniștri din 10 decembrie 1969 și a primit resursele trupelor de geniu ale Armatei Române. Lucrările au început în martie 1970, cu Regimentul 52 din Albă-Iulia lucrând dinspre nord și Regimentul 1 din Râmnicu-Vâlcea lucrând dinspre sud.

Provocările construcției și sacrificiile umane

Construcția Transfăgărășanului a implicat un efort imens și numeroase sacrificii umane. Minerii care montau explozibilul se țineau unii de alții pentru a nu fi aruncați în prăpastie de vânturile puternice. Deși statisticile oficiale menționează doar 40 de militari decedați, mărturiile consemnate în cărți și relatările locale sugerează că numărul real al victimelor a fost mult mai mare, posibil de ordinul sutelor. Condițiile de muncă erau extrem de dificile, iar ritmul lucrărilor era infernal.

Printre propunerile inițiale s-a numărat și construirea unui tunel de aproximativ 7 km care să treacă pe sub Căldarea Glaciară Bâlea și creasta Făgărașului, dar din cauza costurilor mari și dificultăților tehnice, această propunere a fost abandonată. Proiectul final a presupus un drum cu două benzi de circulație, de 6 metri lățime, și acostament de 1 metru.

Pe parcursul construcției, au existat numeroase provocări și pericole. Minerii care montau explozibilul se țineau unii de alții pentru a nu fi aruncați în prăpastie de vânturile puternice. Deși statisticile oficiale menționează doar 40 de militari decedați, mărturiile consemnate în cărți și relatările locale sugerează că numărul real al victimelor a fost mult mai mare, posibil de ordinul sutelor.

La inaugurarea oficială a drumului, pe 20 septembrie 1974, în prezența lui Nicolae Ceaușescu, s-au ridicat două monumente în cinstea celor care și-au pierdut viața în timpul construcției: „Poarta Geniștilor” și „Poarta Întâlnirii”.

Datele spun că, în timpul lucrărilor la Transfăgărășan, ar fi murit peste 40 de tineri soldați și alți câteva zeci de muncitori. (Foto: arhivă)

Atracții turistice și recunoașterea internațională

Transfăgărășanul este astăzi o atracție turistică de renume mondial, apreciată pentru peisajele sale spectaculoase și serpentinele amețitoare. Printre cele mai importante puncte de atracție se numără:

• Lacul și Barajul Vidraru: unul dintre cele mai mari baraje din Europa, construit în anii 1960.
• Cetatea Poienari: situată la altitudinea de 850 de metri, accesibilă prin urcarea a 1480 de trepte.
• Lacul glaciar Bâlea: situat la 2040 de metri altitudine, cu o adâncime de peste 11 metri.
• Cascada Bâlea: o cădere de apă de 60 de metri, între vârfurile Moldoveanu și Negoiu.
• Valea lui Stan: considerat cel mai frumos canion din România, traseul durează aproximativ 4 ore.

Recunoașterea internațională a venit, printre altele, prin laudele aduse de Jeremy Clarkson de la Top Gear, care a declarat că Transfăgărășanul este „mai spectaculos decât Stelvio”. Acest drum a fost prezentat în diverse emisiuni și articole, consolidându-și reputația de traseu de vis pentru pasionații de conducere și aventură.

Drumul Transfăgărășan este unul dintre cele mai spectaculoase trasee din Europa, având pe parcursul său numeroase puncte turistice, veritabile perle pentru România.

Provocările și accesibilitatea drumului

Transfăgărășanul prezintă numeroase provocări datorită altitudinii și condițiilor meteorologice. Drumul este închis timp de aproximativ 8 luni pe an, din cauza pericolelor de avalanșe și căderi de stânci. Porțiunea închisă, între Piscu Negru și Bâlea Cascadă, se redeschide de obicei la sfârșitul lunii iunie. În perioada de vară, circulația pe timp de noapte este restricționată din motive de siguranță, iar limita de viteză recomandată este de 40 km/h.

Drumul rămâne deschis pe tot parcursul anului pe următoarele sectoare:

• Din Bascov până la Piscu Negru (km 104) în județul Argeș.
• De la intersecția cu DN1 până la Cabana Bâlea Cascadă (km 130+800) în județul Sibiu.

Top Gear a catalogat Transfăgărășanul ca fiind cel mai spectaculos loc din lume, iar compania auto Lamborghini și-a etalat cele mai frumoase modele pentru o reclamă unică. (Foto: arhivă)

Impactul cultural și economic

Transfăgărășanul nu este doar o realizare inginerească impresionantă, ci și un simbol al curajului și sacrificiului uman. Construirea sa a necesitat eforturi uriașe și a avut un impact semnificativ asupra comunităților locale. De-a lungul timpului, drumul a devenit o importantă atracție turistică, contribuind la dezvoltarea economică a regiunii.

Inaugurarea oficială a avut loc pe 20 septembrie 1974, în prezența lui Nicolae Ceaușescu, însă lucrările au continuat încă câțiva ani pentru asfaltarea și finalizarea altor detalii. În memoria militarilor care și-au pierdut viața în timpul construcției, au fost ridicate două monumente: „Poarta Geniștilor” și „Poarta Întâlnirii”.

Astăzi, Transfăgărășanul este considerat de străini unul dintre cele mai spectaculoase drumuri din lume, fiind o destinație populară pentru turiști din întreaga lume. Cu peisajele sale uluitoare și provocările sale unice, acest drum continuă să inspire și să fascineze pe toți cei care îl traversează.