Mulți o consideră cea mai frumoasă șosea din România, însă puțini sunt cei care cunosc jertfa ei. Colonelul în rezervă Ioan Potra a vorbit despre sufletele stinse în timpul lucrărilor pentru „drumul dintre nori”. Sunt detalii neștiute publicului larg. Zeci de oameni, printre care și tineri, și-au pierdut viața. Foto
Transfăgărășan, cel mai emblematic traseu rutier din România, care leagă Muntenia și Ardeal peste și prin Munții Făgăraș, mai este cunoscut și sub denumirea „drumul dintre nori”. Se vorbește deseori în termeni laudativi despre el, însă foarte puțini sunt cei care-i cunosc povestea reală.
Ideea construirii drumului Trasfăgărășan i-a aparținut liderului comunist Nicolae Ceaușescu. Lucrările au fost efectuate în perioada anilor 1970-1974. A fost depusă o muncă titanică pentru a contura ceea ce astăzi reprezintă cea mai frumoasă șosea din România.
Despre provocările de la vremea respectivă a vorbit colonelul în rezervă Ioan Potra, care a trudit doi ani de zile alături de regimentul său de vânători de munte, pe șantierul „drumului dintre nori”. Indiferent de condițiile meteo – căldură, viscol, ploi sau vânt -, militarii nu aveau răgaz nicio clipă.
S-a muncit pe brânci pentru a da în folosință Transfăgărășanul, își amintește colonelul în rezervă Ioan Potra. A fost cea mai dificilă misiune pe care a primit-o în cei 47 de ani de carieră militară, potrivit mărturisirilor sale. Mulți români, printre care și tineri, și-au pierdut viața în timpul lucrărilor.
„Se produceau niște explozii enorme. Se folosea azotat de amoniu, îngrașământul pe care-l pun oamenii pe câmp, azotat de amoniu amestecat cu motorină și băgat în el trotil. Explozia disloca efectiv pereți întregi din Masivul Făgăraș.
Aceste bucăți de stâncă, mai mari, mai mici erau împrăștiate pe câțiva kilometri și, nu de puține ori, militarii au fost loviți și au decedat din cauza acestor explozii enorme”, a povestit colonelul în rezervă Ioan Potra, într-o intervenție pentru DIGI24.
Potrivit informațiilor expuse în spațiul public, cel puțin 40 de oameni și-au pierdut viața în timpul lucrărilor de construcție a drumului definit drept strategic. Unele voci vorbesc însă despre un număr mai ridicat de vieți pierdute, printre care și tineri. Documentele oficiale încă zac prin arhive.
Priveliștea din timpul construirii Transfăgărășanului era una de groază, își amintește Ioan Potra. Toți brazii din zonă rămâneau fără crengi. Erau ca niște țăruși înfipți în pământ, potrivit dezvăluirilor făcute de colonelul în rezervă citat.
„Cred că nu a fost în zadar sacrificiul acestor tineri băieți. Era o echipă specială acolo – nu știe nimeni treaba aceasta -, care se ocupa cu transportul morților acasă la casele lor”, a precizat colonelul în rezervă Ioan Potra.
Lucrările de construire a drumului Transfăgărășan s-au finalizat în patru ani. Șoseaua – care nu are nici valoare militară, nici economică, așa cum și-ar fi dorit liderul comunist Nicolae Ceaușescu – a fost inaugurată pe 20 septembrie 1974. Asfaltarea și modernizarea au continuat până în 1980.