Ceaușescu și povestea Transfăgărășanului: ce l-a speriat pe dictator ca să facă drumul acesta

Autor: Claudiu Surmei - 11.04.2019, 15:26
Transfăgărășan, cel mai frumos drum din lume

Transfăgărășanul este una dintre cele mai populare atracții turistice din România, însă cei care doresc să admire peisajul superb de munte și să se bucure de aerul curat la o altitudine de 2.000 de metri o pot face doar în perioada 1 iulie – 31 octombrie.

Căderile masive de zăpadă și riscul ridicat de avalanșă fac ca sectorul de drum cuprins între kilometrul 104 (Piscu Negru – județul Argeş) și 130,8 (Bâlea Cascadă – județul Sibiu) să fie deschis doar în perioada iulie – octombrie. În acest moment sunt deschise circulației doar sectoarele din județul Argeș, din localitatea Bascov până la Piscu Negru (km. 104) și din județul Sibiu, de la intersecţia cu DN 1 (km. 151 + 955) până la Cabana Bâlea Cascadă (km. 130+800).

Dacă vorbim de obiectivele turistice din Transfăgărășan, pe lângă peisajele spectaculoase de care nu o să te saturi, poți vizita Lacul și Cascada Bâlea, Lacul și Barajul Vidraru, Cascada Capra, Masivul și Lacul Capra, Cetatea Poenari, și Hotelul de Gheață de la Bâlea Lac. Dar nu ar fi corect să vezi toate aceste minunății fără să știi câteva lucruri despre cum a fost construit drumul care leagă Muntenia de Transilvania.

Cine și când a construit Transfăgărășanul

Construirea Transfăgărășanului a durat 4 ani (1970 – 1974), iar la realizarea lui au contribuit soldați, constructori civili și militari, simpli țărani, dar și intelectuali. Mulți dintre ei nu și-au dorit să fie trimiși la muncă în Făgăraș. Nicolae Ceaușescu este cel care a venit cu ideea construirii unui drum care să străbată munții și să lege garnizoanele din Sibiu și Pitești, imediat după invadarea Cehoslovaciei de către trupele sovietice. În proiectul inițial a fost inclus și un tunel de aproximativ 7 kilometri care ar fi evitat zona de gol alpin, pornind din zona cabanei Bâlea-Cascadă, trecând pe sub Căldarea Glaciară Bâlea și creasta Făgărașului și ieșind în zona Piscul Negru. Astfel, drumul ar fi fost deschis pe tot parcursul anului. Propunerea a fost abandonată din cauza costurilor mari și a dificultăților de realizare.

Până în acel moment, munții Făgăraș nu puteau fi traversați nici măcar călare, astfel că proiectul se anunța unul ambițios. Lucrările au demarat în martie 1970, iar problemele au apărut încă din primele ore de muncă. Muntele era îmbibat cu apă, care țâșnea la suprafață când soldații loveau cu târnăcopul în stâncă. Cele mai dificile momente au fost însă cele în care masivul muntos era dinamitat. 6.520 tone de dinamită s-au folosit pentru a construi ceea ce mulți numesc cel mai frumos drum din lume.

Înainte de fiecare explozie, se formau lanțuri umane din soldați, iar stânca era luată la târnăcop și se planta explozibilul. S-a lucrat inclusiv iarna, pe zăpadă, ceea ce a făcut ca mulți dintre cei care au lucrat pe Transfăgărășan să sufere degerături sau să fie prinși de avalanșe.

Imagine din timpul lucrărilor la Transfăgărășan
Imagine din timpul lucrărilor la Transfăgărășan

Transfăgărășan, construit cu sacrificiul a sute de oameni

Accidentele de muncă și decesele provocate de acestea nu au oprit niciodată lucrările, nici măcar în cele mai aprige luni din an. Bilanțul oficial al celor care și-au pierdut viața pentru a construi cel mai frumos drum din lume, puntea de legătură dintre Muntenia și Ardeal, este de 40 de persoane. Se vorbește însă despre sute de oameni care au murit în avalanșe sau peste care s-au prăvălit stânci și au fost aruncați în prăpăstii.

Transfăgărășanul a fost inaugurat în anul 1974, iar în memoria militarilor care au lucrat la construirea lui au fost ridicate două monumente. Din păcate, proasta educație a unora a făcut ca acestea să se deterioreze în timp sau să fie vandalizate. În septembrie 2009, la aniversarea a 35 de ani de la inaugurarea drumului, monumentele au fost restaurate integral de militarii Batalionului 136 Geniu „Apulum”.

Astăzi, găsim „Poarta Geniștilor” pe versantul nordic, la cota 1.200. Pe un colț de stâncă stă scris pe o placă „Înfruntând greutăți deosebite, trupele de geniu ale Armatei României au deschis drumul Transfăgărășan, străpungând această zonă în martie 1971. În amintirea evenimentului, bravii geniști, care s-au dovedit mai tari decât stânca, au denumit acest loc POARTA GENIȘTILOR.”

La cota 1.600 se găsește „Poarta Întâlnirii”. Pe placa monumentului scrie „În această zonă s-au întâlnit în ziua de 16 august 1971 două subunități de geniu care lucrau la deschiderea drumului Transfăgărășan din sensuri opuse. În amintirea evenimentului, bravii geniști au denumit acest loc POARTA ÎNTÂLNIRII.”

Dacă ajungi vara asta pe Transfăgărășan, oprește-te pentru câteva minute în fața acestor monumente, bucură-te de peisajul unic în lume și gândește-te la cei care și-au dat viața sau au muncit din greu pentru ca România să aibă cel mai frumos drum din lume.


Citește și...