A mâncat cartofi prăjiți cu Gheorghe Dinică, în Crângași, și a ajuns unul dintre cei mai cunoscuți actori români. Marin Moraru, comicul trist al scenei românești VIDEO

A împărțit cartofi prăjiți cu Gherghe Dinică, și-a dedicat 50 de ani din viață spectacolelor de teatru și filmului și s-a născut în Crângași. Marin Moraru este în continuare unul dintre cei mai mari actori pe care i-a dat epoca de aur a teatrului românesc, un actor care a refuzat să mai joace când nu și-a mai găsit locul pe scândura teatrului sau în fața camerelor de filmat.

De la aviator la „Întreținere Drumuri și Poduri”

Marin Moraru s-a născut într-o familie modestă – tatăl său era vopsitor de vagoane la CFR -, în apropierea Lacului Morii din Crângași, pe 31 ianuarie 1937.

Visa să ajungă aviator, dar tatăl său l-a îndrumat să aleagă un alt timp de transport, mai pământean. Se duce la cursurile școlii de Construcții Căi Ferate – Întreținere Drumuri și Poduri, iar destinul face ca atunci să fie distribuit în primul rol din viața sa.

În timpul cursurilor în întâlnește pe Mihai Dimiu, regizorul echipei de teatru de amatori a școlii, iar Marin Moraru este distribuit în piesa „Steaguri pe tunuri”, de A.S. Makarenko.

Cea mai falsificată bancnotă în 2024. La ce trebuie să fii atent ca să nu pici în capcană

Cutremur în România duminică seară. Ce magnitudine a avut și unde s-a produs

După terminarea școlii este repartizat la Brașov, unde se ocupa de întreținerea unei porțiuni de cale ferată din rolul de asistent de picher, iar un an mai târziu este transferat la București, la uzina Grivița Roșie, ca agent tehnic.

La îndemnul familiei se înscrie la Universitatea Politehnică, dar află de la radio informații despre admiterea la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică (I.A.T.C) „I.L.Caragiale”. Participă la examen, dar nu este admis.

În schimb, este acceptat ca „audient”. Participă la cursuri fără a primi note, iar un an mai târziu este admis ca student direct în anul II, la clasa prof. Dina Cocea.

Marin Moraru (Foto: TNB)

Gheorghe Dinică și cartofii prăjiți

În clasa Dinei Cocea îl cunoaște pe Gheorghe Dinică, cu care îl va lega o puternică prietenie până la finalul vieții.

Înaintea cursurilor obișnuiau să pregătească cartofi prăjiți cu ouă.

„Patru ani, cât am fost studenţi, am mâncat aceeaşi mâncare şi am fumat aceleaşi ţigări“, își amintea Marin Moraru despre perioada studenției.

Au jucat împreună pe marile scene și au fost de nedespărțit până la finalul vieții. Nici unul dintre cei doi nu și-a dorit o funcție de conducere în teatru, fiind preocupați doar să „își onoreze meseria”, cum spunea Lucia Moraru.

„Întreaga lor carieră au fost preocupaţi de un singur lucru, să-şi onoreze meseria. Şi înainte de 1989 şi după, pentru ei a contat foarte mult să-şi facă meseria, după cum v-am spus, şi s-o facă în felul lor, mai ales că numirile se făceau politic, aşa cum ştiu mai toţi ce au trăit în acea perioadă, După 1990, când lucrurile s-au mai schimbat, opţiunile lor au rămas aceleaşi.

Exclusiv actori, nimic altceva! Da, prietenul lor Radu Beligan, meşterul Beligan cum îl alint şi azi, a avut această înclinaţie, dar atât. Chiar dacă Beligan a condus o perioadă şi Teatrul de Comedie, iar mai apoi şi pe cel Naţional, nu a fost şi cazul lor”.

Marin Moraru alături de Radu Beligan și Gheorghe Dinică în piesa de teatru „Take, Ianke si Cadir”

„N-am făcut meseria asta ca să joc un rol anume”

Începutul anilor 70 îl găsește pe Marin Moraru la Teatrul Bulandra în rolul, printre altele, lui Crăcănel în „D-ale Carnavalului”, regizat de Lucian Pintilie. Printre colegii de scenă ai artistului se aflau și: Toma Caragiu, Grigore Vasiliu Birlic, Gina Patrichi și Octavian Cotescu.

Doi ani mai târziu joacă, alături de Gheroghe Dinică, pe scena aceluiași teatru, în „Nepotul lui Rameau”, regizat de David Esrig.

„Făceam repetițiile în magazia de decoruri a Teatrului de Comedie până târziu în noapte, ne prindea ora patru dimineaţa. Ne aduseseră oglinzile din decor şi ne era destul de greu să ne acomodăm cu ele; dacă lucrezi mult timp într-o cameră cu oglinzi, ai o senzaţie de ameţeală cumplită din cauza faptului că fuge imaginea. A fost îngrozitor, am şi vomitat, dar am continuat să repetăm”, își amintea Marin Moraru.

În această perioadă activează și în sfera cinematografică, fiind prezent în filme precum „Un comisar acuză”, regia Sergiu Nicolaescu, „Actorul și sălbaticii”, regia Manole Marcus, „Toamna bobocilor” și „Iarna Bobocilor”, regia Mircea Moldovan.

Între 1974 și 1980 predă în calitate de coferențiar universitar la I.A.T.C București, iar în 1980 revine la Teatrul Național unde va activa până la final.

După Revoluție face roluri memorabile pe scena Teatrului Național. Printre acestea se numără „Take, Ianke și Cadîr”, în regia lui Grigore Gonița, alături de Gheorghe Dinică și Radu Beligan, „Azilul de noapte” de Maxim Gorki, regia Ion Cojar, „Ultima oră” de Mihail Sebastian, regia Anca Ovanez Doroşenco.

În 2008 primește titlul de Doctor Honoris Causa al Universității de Artă Teatrală și Cinematografică (UNATC) cu ocazia aniversării instituției.

În 2009 primește în cadrul Galei Premiilor Gopo trofeu pentru întreaga carieră.

În 2012 primește o stea pe „Aleea Celebrităţilor – Walk of Fame”, din Piaţa Timpului din Capitală, în cadrul unui proiect realizat de Teatrul Metropolis, Primăria Municipiului Bucureşti şi magazinul Cocor.

În 2015 primește Premiul de Excelență al Festivalului Internațional de Film Transilvania TIFF 2015 pentru întreaga activitate.

Primește Ordinul național Ordinul național „Serviciul Credincios” în grad de Mare Ofițer (1 decembrie 2000) „pentru realizări artistice remarcabile și pentru promovarea culturii, de Ziua Națională a României” și Ordinul Național Serviciul Credincios în grad de Mare Cruce.

„N-am făcut meseria asta ca să joc un rol anume. Meseria asta e ca la examen, tragi biletul și asta e. Mai este ceva ce este groaznic pentru un actor. El este al timpului. Nu poți să joci Mercutio la 60 de ani… După o pauză de inactivitate, cu dinții strânși din cauza faptului că tot ce se întâmplă în jurul tău nu e de bine, vrei tu acum să fiu volubil și cu o vorbire corectă și cu o coloană de aer perfectă și membrele să-mi plutească?Nu mai pot,” spunea Marin Moraru în ultimul interviu pe care l-a acordat pentru Marius Tucă și Marius Manole.