Roboții deja fac parte din societate. Se pun două întrebări pertinente: cine răspunde de ei și cum îi controlăm?
În ultima jumătate de deceniu, comercializarea roboților autonomi care pot funcționa în afara mediilor structurate a crescut dramatic. Dar această tranziție relativ nouă a tehnologiilor robotizate de la proiecte de cercetare la produse comerciale vine cu partea sa de provocări, dintre care multe se referă la vizibilitatea în creștere rapidă pe care roboții o au în societate.
Așadar, se ridică niște întrebări logice. Cum, exact, ar trebui să ținem roboții sub control? Mai ales că tot mai multe modele își fac drum în lume și se intersectează cu viețile noastre în și mai multe moduri? Și cine ar trebui să fie responsabil?
Fie că este datorită apariției lor sau datorită istoriei lor în cultura populară, roboții inspiră frecvent imaginația oamenilor. Uneori, acesta este un lucru bun, ca atunci când acest lucru conduce la noi cazuri de utilizare inovatoare. Dar, uneori, acest lucru este un lucru rău, ca atunci când apar niște cazuri care ar putea fi clasificate ca iresponsabile sau lipsite de etică. Oamenii care vând roboți pot face ceva în legătură cu aceștia din urmă? Și chiar dacă pot, ar trebui?
Robotiștii înțeleg că roboții, în principiu, sunt instrumente. Le construim, le programăm și chiar și cele autonome urmează doar instrucțiunile pe care le-am codat în ele. Cu toate acestea, aceeași agenție care face ca roboții să fie atât de convingători înseamnă că s-ar putea să nu transmit un mesaj clar pentru oamenii fără multă experiență sau expunere la roboți reali, că un robot în sine nu este în mod inerent bun sau rău. Mai degrabă, ca instrument, robotul este o reflectare a designerilor și a utilizatorilor săi.
Roboții fac parte din viața noastră de zi cu zi. Cum îi controlăm?
Acest lucru poate pune companiile de robotică într-o poziție dificilă. Atunci când vând un robot cuiva, persoana respectivă poate, ipotetic, să-l folosească în orice mod dorește. Desigur, acesta este cazul fiecărui instrument, dar aspectul autonom face ca roboții să fie unici. Desigur că autonomia aduce cu sine o asociere implicită între un robot și producătorul său sau, în acest caz, compania care îl dezvoltă și îl vinde. Această asociere nu este neapărat una rezonabilă, dar ea există, chiar dacă robotul respectiv a fost vândut cuiva care și-a asumat controlul deplin asupra a tot ceea ce face.
„Toți cumpărătorii noștri, fără excepție, trebuie să fie de acord că robotul Spot nu va fi folosit pentru a dăuna sau intimida oameni sau animale și să nu fie configurat ca o armă”, spune Robert Playter de la Boston Dynamics, care a dezvoltat robo-câinele Spot.
Companiile de robotică sunt cu siguranță conștiente de acest lucru, deoarece multe dintre ele sunt foarte atente cu privire la ce persoane își vând roboții și sunt foarte explicite la ceea ce vor să facă roboții lor.
Dar, odată ce un robot se află afară, până unde ar trebui să se extindă această responsabilitate? Și realist, cât de departe se poate extinde? Ar trebui ca companiile de robotică să fie răspunzătoare pentru ceea ce fac roboții lor în lume sau ar trebui să acceptăm că, odată ce un robot este vândut cuiva, responsabilitatea este transferată, de asemenea? Și ce se poate face dacă un robot este utilizat într-un mod iresponsabil sau lipsit de etică, care ar putea avea un impact negativ asupra comunității robotice?
Ce răspunsuri au avut companiile care produc roboți
Pe scurt, trei companii de robotică au fost contactate, fiecare dintre acestea având experiență în vânzarea de roboți mobili distincti către utilizatorii finali comerciali. Le-au fost puse aceleași cinci întrebări cu privire la responsabilitatea pe care o au companiile de robotică cu privire la roboții pe care îi vând și iată ce au avut de spus.
În tehnologie, este obișnuit ca inginerii să construiască ceva și să arunce vina pe oricine altcineva dacă cumva creațiile lor ajung, în cele din urmă, să provoace vreun rău. Dar există unele controale la locul lor. Directorii firmelor de robotică Boston Dynamics, ANYbotics și Clearpath Robotics au împărtășit cu IEEE Spectrum ceea ce fac pentru a preveni utilizarea abuzivă a tehnologiei. În general, s-au referit la restricțiile pe care le impugn în utilizarea roboților pe care-i vând. Totuși, concentrarea lor este, probabil, mai mult pe satisfacția clienților decât pe prevenirea apocalipsei.
CEO-ul Boston Dynamics, Robert Playter, a spus că compania ar putea prelua orice roboți de la clienții care i-au închiriat sau cumpărat, dacă ar începe să-i folosească în scopuri violente. De asemenea, producătorii de roboți au declarant că păstrează legătura cu cumpărătorii de roboți, ca să se asigure că-i folosesc în scopuri bune. Iar dacă ei constată că nu se întâmplă acest lucru, adică dacă cei care-i cumpără îi folosesc în scopuri imorale, vor interveni.
Toate sfaturile s-au axat în general mai mult pe controlul calității și pe reglementările existente, pentru a ne asigura că roboții pe care îi avem astăzi nu sunt folosiți greșit. Când vine vorba de înăbușirea unei răscoale robotizate, se pare că suntem singuri.