De la ploaia de fier pe exoplanete până la fulgere pe Jupiter: patru exemple de vreme extraterestră

Când Oscar Wilde a spus că „conversația despre vreme este ultimul refugiu al neimaginatului”, el nu știa despre unele dintre cele mai extreme fenomene meteorologice de pe alte planete decât Pământul. Iată ce se întâmplă pe alte exoplanete, din punct de vedere meteorologic.

De la descoperirea primei exoplanete în 1992, au fost descoperite peste 4.000 de planete care orbitează alte stele decât ale noastre. Cercetarea continuă a exoplanetelor implică încercarea de a identifica compoziția lor atmosferică, în special pentru a răspunde la întrebarea dacă viața ar putea exista acolo.

Iată patru exemple de vreme bizară pe alte planete – pentru a arăta cât de variată ar putea fi o atmosferă de pe o exoplanetă.

Ploaia de fier pe Wasp-76b

Wasp-76 este o exoplanetă mare și fierbinte descoperită în 2013. Suprafața acestei planete – de aproximativ două ori mai mare decât Jupiter – este de aproximativ 2.200 de grade Celsius. Aceasta înseamnă că o mulțime de material care ar fi solid pe Pământ se topește și se vaporizează pe Wasp-76b. După cum este descris într-un studiu din 2020, aceste materiale includ fierul.

Rezultate LOTO 19 decembrie 2024. Numerele câştigătoare la Loto 6/49, Noroc, Joker, Noroc Plus, Loto 5/40 şi Super Noroc

De ce nu le arată Ada Condeescu micuților săi scene din proiectele în care joacă: “Recunosc că nu am cablu TV. Nu vreau să mă vadă în alt context de familie” EXCLUSIV

În partea de zi a planetei, orientată spre steaua sa, acest fier este transformat într-un gaz. Se ridică în atmosferă și curge spre partea întunecată a planetei. Când acest fier gazos ajunge în această parte, unde temperatura este mai rece, fierul se condensează înapoi într-un lichid și cade pe suprafață. Acesta este în prezent singurul exemplu pe care îl avem despre o planetă cu schimbări de temperatură specifice pentru a-i permite să plouă literalmente cu fier noaptea.

Lacuri de metan pe Titan

Nu chiar o planetă, Titan este cea mai mare lună a lui Saturn. Este deosebit de interesant, deoarece are o atmosferă substanțială, care nu este prea obișnuită pentru o lună care orbitează o planetă. Luna are o suprafață în care curge un fel de lichid, ca râurile de pe Pământ. Dar, spre deosebire de Pământ, acest lichid nu este apă, ci un amestec de hidrocarburi diferite.

Pe Pământ am folosi aceste substanțe chimice (etan și metan) pentru combustibil, dar pe Titan este suficient de rece încât să rămână lichide și să formeze lacuri. Se crede că vulcanii de gheață trag aceste hidrocarburi în atmosferă ca gaz pentru a forma nori, care apoi se condensează și formează ploaia. Aceste precipitații nu sunt asemănătoare cu aversele standard pe care le-am putea experimenta pe Pământ.

Astfel, pe Titan plouă doar aproximativ 0,1% din timp, cu picături mai mari (estimate la aproximativ un centimetru) și cad de cinci ori mai lent, datorită gravitației reduse și rezistenței crescute.

Vânturi pe Marte

Marte are un sistem meteorologic complet diferit de cel al Pământului, în principal pentru că planeta este uscată și atmosfera subțire. Fără un câmp magnetic semnificativ, atmosfera lui Marte este deschisă către câmpul magnetic al Soarelui, care îndepărtează atmosfera superioară. Acest lucru face ca atmosfera să fie formată în principal din dioxid de carbon.

Primul zbor motorizat recent pe Marte de către elicopterul NASA, Ingenuity, a fost uimitor – nu numai pentru factorul de explorare, ci și pentru că palele rotorului oferă atât de puțină ridicare în atmosfera subțire, care este de aproximativ 2% din cea de pe suprafața Pământului. Contra acestei atmosfere subțiri este un set dublu de lame mari care se rotesc cu aproximativ 2.500 de rotații pe minut, aproximativ echivalent cu viteza rotorului unei drone, dar mult mai rapid decât un elicopter de pasageri.

Deși atmosfera marțiană este subțire, cu siguranță nu este calmă. Viteza medie a vântului de 30 km/h este suficientă pentru a deplasa materialul de suprafață în jur, iar observațiile timpurii din landerul Viking au măsurat viteze ale vântului de până la 110 km/h. Perspectiva furtunilor de nisip și praf de mare viteză poate părea o problemă majoră pentru explorarea planetei, dar atmosfera este subțire, astfel încât presiunea este mică.

Marte este, de asemenea, renumită pentru că are furtuni de praf la scară largă, care ascund vederea suprafeței și pot dura câteva săptămâni.

Furtuni de fulgere pe Jupiter

În 1979, Voyager 1 a zburat pe lângă Jupiter și a observat fulgere. Apoi, în 2016, misiunea Juno a aruncat o privire mai aprofundată asupra furtunilor de fulgere de pe Jupiter. Pe Pământ, cea mai mare parte a fulgerelor este concentrată în apropierea ecuatorului. Dar pe Jupiter, stabilitatea atmosferei face ca fulgerele să se producă în apropierea regiunilor polare.

Pe Jupiter, o încărcătură de fulger se acumulează în bulgări de zăpadă de amoniac. Acest amoniac acționează ca un antigel pentru apă, menținându-l lichid la altitudini mult mai mari. Fenomenul se formează dintr-un fulger care se ridică din nori spre atmosfera superioară și creează o strălucire roșiatică de scurtă durată.

Aceste așa-numite evenimente luminoase tranzitorii au fost acum observate și pe Jupiter, oferind informații importante despre atmosferă, precum și despre modul în care aceste formațiuni sunt create și susținute.

În timp ce există multe posibilități diferite de fenomene meteo pe exoplanete, cea mai mare provocare este observarea acestora în detaliu, suficient pentru a identifica din ce constă atmosfera lor – dacă au una. Următoarea descoperire a unui sistem meteo de pe o exoplanetă ar putea fi asemănătoare Pământului, ar putea fi similar cu unul dintre exemplele de mai sus sau ar putea fi ceva și mai incredibil.