Criza semiconductorilor este departe de a se încheia. Iată de ce.

Într-o lume în care aproape orice dispozitiv funcționează cu ajutorul semiconductorilor (sau cipuri), pandemia COVID-19 a venit să dea startul unei crize neașteptate a disponibilității multora dintre acestea la raft, online și în vitrine. Atât de mare, încât mulți producători auto au ajuns să livreze autoturisme cu funcții electronice absente, cu promisiunea că le vor aduga în clipa în care vor avea pe stoc cipurile dedicate acestora, doar pentru a face față comenzilor.

Criza a început în 2020, când o bună parte din populația globului s-a trezit că este nevoită să lucreze de acasă pentru a opri răspândirea virusului. Drept consecință, cererea pentru laptopuri, console de gaming, componente și sisteme desktop a explodat imediat. Iar ca să le facă și mai inaccesibile decât ar fi trebuit să fie de fapt, speculanții, dar și o serie întreagă de comercianți au umflat prețurile acestora mult peste cele recomandate de producători. Cam de câte două, trei, chiar patru ori, cât de-un profit pe termen scurt baban. Cumpărători s-au găsit, evident. Suficient de mulți cât să-i convingă pe cei mai puțin avuți dintre noi să aștepte toamna anului 2021, când analiștii preconizau că marea criză a semiconductorilor va ajunge la final – fie prin creșterea producției, pentru a face față cererii, fie prin diminuarea de la sine a celei din urmă. Ei, aș! În loc să înceapă să se stingă, problema disponibilității cipurilor a ajuns la un asemenea nivel, încât s-ar putea să o mai ținem așa cel puțin încă doi, poate chiar trei ani. Iar asta, în cel mai optimist scenariu.

Factorii care au dus la apariția acestei crize sunt mulți, însă din complexul lanț de aprovizionare al semiconductorilor, îi putem analiza pe cei mai importanți. Cam cât ca să ne facem o idee când îmi voi putea înlocui vechea placă video cu una din generația actuală. Sau din următoarea. Sau din cea de după…

La mare cerere, mare îmbulzeală

Cum spuneam mai devreme, începutul pandemiei a echivalat cu o explozie a cererii pentru laptopuri, desktop-uri, smartphone-uri și alte dispozitive esențiale lucrului și divertismentului de acasă. Și să nu uităm de foamea fermelor de criptomonede legat de tot ce înseamnă hardware necesar minării la cote maxime. Colac peste pupăză, vestea că semiconductorii care fac respectivele dispozitive să funcționeze nu se mai găsesc pe toate drumurile a provocat un val de achiziții din panică, contribuind la accentuarea presiunii resimțite de producători.

Precum România, fiecare țară are propria rețetă de supă sau ciorbă. Care ar fi cea mai bună, dar și cea mai cunoscută

Sancțiunile usturătoare pe care le vor primi românii care stau la bloc și au animale de companie. Ce spune legea, e oficial

Inițial, producătorii de autoturisme, în special, au stat oarecum liniștiți, în condițiile în care lumea nu prea mai ieșea din case. După relaxarea restricțiilor însă, cererea a crescut brusc, mult peste orice prognoză, iar producătorii auto au reînceput să comande semiconductori în cantități mari. Dar cu toată relaxarea și procentul celor vaccinați din ce în ce mai mare, cererea pentru dispozitive care nu pot funcționa decât pe bază de cipuri este în continuă creștere, fără să dea semne că va scădea la un moment dat. Aparent, pandemia a schimbat permanent anumite moduri de lucru și comunicare, ce pun accent sporit pe diverse dispozitive electronice. Apoi, mai e și comoditatea cu care mulți dintre noi s-au obișnuit.

Cum procedăm?

Mai mulți producători de cipuri au anunțat că vor extinde sau construi noi fabrici, în scopul acoperirii cererii crescânde, însă este greu de estimat când anume vor rezolva blocajele din lanțul de aprovizionare. Lisa Su, CEO-ul AMD, este de părere că nu mai devreme de a doua jumătate anului 2022, în cel mai optimist scenariu. Matt Murphy, CEO al producătorului de cipuri Marvell Technology, merge chiar mai departe, menționând anii 2023, 2024.

În primul rând, clădirea unei noi fabrici de cipuri necesită o investiție uriașă și implică un procedeu complex, ce se întinde pe mai mulți ani. Iar dacă ne gândim că suma necesară ridicării uneia este undeva între 5 și 10 miliarde de dolari, este lesne de înțeles de ce multe companii ezită să se înhame la proiecte de acest fel. Nu își vor putea recupera investiția, decât dacă cererea va crește mulți ani de acum înainte.

Mai există și scenariul în care mai multe companii își construiesc fabricile noi concomitent, cu riscul de a crește capacitatea de producție mult peste cererea pieței, situație în care un profit imediat nu înseamnă și că acesta se va menține pe termen lung sau că își vor acoperi investiția.

Cu cine și cu ce?

Presupunând că fabricile alea vor fi construite, ne lovim, apoi, de indisponibilitatea forței de muncă necesară funcționării lor. Patru din cinci producători de cipuri întâmpină probleme în a recruta personal calificat chiar în acest moment, mai ales în Europa și America de Nord. Procesul de producție implică muncitori care au nevoie de pregătire în utilizarea corectă a produselor chimice extrem de toxice ce sunt folosite la realizarea cipurilor, ceea ce mă face să mă gândesc că există și o oarecare reticiență în a aplica pentru o asemenea poziție. Dacă nu este așa, mă întreb de ce companiile din domeniu, care au crescut salariile, oferă oportunități educaționale și un program de lucru flexibil nu sunt asaltate cu CV-uri. Chiar să nu mai existe șomaj în respectivele zone sau informația nu ajunge cum și unde trebuie?

Apoi, dacă nu există problema forței de muncă, e nevoie de diverse obiecte necesare realizării cipurilor, precum substraturile care alcătuiesc plăcile circuitelor și alte obiecte tangențiale procesului de producție. Dar, surpriză, nici acestea nu sunt disponibile în cantități suficient de mari.

Nu în ultimul rând, extinderea sau ridicarea unei noi fabrici pune presiune pe lanțul de aprovizionare al echipamentului care fabrică semiconductorii, căci o fabrică de cipuri înseamnă o mulțime de alte dispozitive care, la rândul lor, nu sunt momentan pe stoc. Echipamente foarte specializate, care sunt produse de un număr limitat de companii și pentru care clientul (viitoarele fabrici) trebuie să stea la coadă între șase luni și un an. Acestea trebuie apoi instalate în fabrică și testate riguros. Timp, timp și iar timp. Până când?