Imagini incredibile: cum arată apusurile pe alte planete din sistemul nostru solar
Apusurile de pe Pământ pot fi uluitor de frumos de privit, dar, având în vedere că le vedem aproape în fiecare zi, farmecul se pierde. Dar cum ar fi să poți să vezi un apus de pe o altă planetă?
Cum ar fi să privim apusul soarelui, să zicem, de pe Venus? Dacă te-ai gândit la această întrebare, agenția spațială americană NASA a venit cu o animație care poate dezvălui răspunsurile. Simulatorul de apus al NASA a fost creat de Geronimo Villanueva, un om de știință planetar de la Goddard Space Flight Center NASA din Greenbelt, Maryland.
Villanueva a venit cu animația, în timp ce construia un instrument de modelare computerizată pentru o posibilă misiune viitoare pe Uranus, a șaptea planetă de la soare din sistemul nostru solar. Animația rezultată este o „paletă minunată de culori” care ar fi, de fapt, vizibilă pentru oricine ar sta pe aceste planete în momentul apusului.
Prin intermediul clipului, NASA ne arată o idee despre cum ar arăta apusul de soare de pe suprafața Pământului, Venus, Marte, Uranus și chiar Titan, cea mai mare lună a lui Saturn. Pe măsură ce aceste corpuri cosmice se rotesc departe de lumina Soarelui în timpul apusului, fotonii se împrăștie în direcții diferite, în funcție de energia lor, precum și de tipurile de molecule din atmosferă.
Rezultatul este o auroră spectaculoasă de culori, fiecare diferită de cea de dinainte
În timp ce cunoaștem bine apusurile de soare pe Pământ, cele de pe alte planete sunt pregătite să ne atragă mai mult atenția. Un apus de soare pe Marte, de exemplu, se transformă dintr-o nuanță maronie în albastru, din cauza particulelor de praf marțian care împrăștie culoarea albastră mai eficient. Un apus pe Uranus este „o nuanță bogată de azur, care se estompează în albastrul regal cu accente de turcoaz”.
De asemenea, apusul soarelui de pe Uranus își obține culorile din interacțiunea soarelui cu atmosfera planetei, care este bogată în hidrogen, heliu și metan. Aceste elemente absorb porțiunea roșie cu lungime de undă mai lungă a luminii și împrăștie porțiunile albastre și verzi cu lungime de undă mai scurtă.
Simularea apusului, în esență o simulare a cerului, și-a găsit drumul către un instrument online utilizat pe scară largă numit Generator de Spectru Planetar, dezvoltat de Villanueva și colegii săi de la NASA Goddard. Cu acest generator, oamenii de știință replică transmisia luminii prin atmosferele planetelor, exoplanetelor, lunilor și cometelor. Apoi încearcă să înțeleagă din ce sunt făcute atmosferele și suprafețele lor.
Până vom putea să ajungem pe o altă planetă, pentru a admira un apus de Soare, putem să ne bucurăm de aceste imagini și să visăm.