Cursa cu taxiul care m-a făcut să vreau doar Uber în București

Cursa cu taxiul care m-a făcut să vreau doar Uber în București

Războiul dintre Uber și taximetriști este de departe a se încheia. Totuși, nimeni nu i-a întrebat încă pe pasageri, care ar alege primul serviciu dintr-un motiv simplu: siguranța.

În ultimele luni am tot auzit despre nemulțumirile taximetriștilor cu privire la serviciul Uber. La cum acești șoferi „necalificați” (sau neplătitori de licențe) le iau pâine de la gură și cum ei, care practică o meserie veche de zeci de ani, nu au câștig de cauză. E drept, m-am ferit din a-mi da cu părerea despre subiect. Asta pentru că, în majoritatea cazurilor, adevărul este undeva pe la mijloc. Și fiecare parte are dreptul la opinie.

Asta până am avut o experiență cu un taximetrist care se crede buricul pământului, ca mulți colegi de breaslă de-ai lui. Pe scurt, m-a încuiat în mașină până i-am dat banii pe care i-a cerut, deși aparatul indica altă sumă. Și da, este încă una din acele povești, o să-ți spui, dar fix aceste povești au creat valul de ură contra taximetriștilor și au generat căldura cu care serviciile noi au fost primite. Clever Taxi, Star Taxi, Uber sau Taxify, acestea oferă o modalitate transparentă și mai sigură de-a călători. Iar de banii mei eu chiar aș vrea să am parte de siguranță.

Experiența care m-a făcut să înțeleg ura față de taximetriști

Taximetristul din poză n-are nimic de-a face cu cel din povestea mea.

Pe 2 ianuarie, în jur de ora 19, am luat un taxi din fața stației de metrou Obor. Eram cu o prietenă. N-am dat comandă – prin telefon sau aplicație. Am luat, ca mulți alții, din stația de taxi. Dacă asta e o vină, mi-o asum, deși normalitate clar nu-i. Destinația era undeva la ieșire din București, în zona Voluntari.

După schimbul de saluturi, întrebarea a fost, bineînțeles, una sictirită: „Unde mergi?!” A pornit, într-un final, și el, și aparatul.

Pe la jumătatea drumului, în care taximetristul vorbea la telefon, probabil cu alt coleg, despre căruțe, cai și nu știu ce iapă pe care vrea să o vândă, m-a întrebat unde vreau mai exact în Voluntari. A ținut să-mi explice că nu știu exact unde vreau să ajung, deși punctul de reper era un hipermarket din zonă destul de cunoscut.

Cumva, am ajuns aproape de destinație. Și aproape e fix cum am ajuns. Taximetristul a oprit mașina și a blocat ușile.

S-a întors nervos către mine și mi-a zis nervos: „Până aici îți iau 40 de lei!”. Pe aparat erau 13 lei. N-am știut cum să reacționez la asta, recunosc. M-am uitat la el uimită, m-am uitat la aparatul care îmi spunea altceva, mă uit la prietena mea care era speriată și îi întind 50 de lei.

S-a uitat la bani, i-a luat, și, ca să văd probabil că are și simțul umorului, m-a întrebat: „N-ai mărunt?”.

N-aveam, dar mi-a dat 10 lei înapoi. Om de cuvânt, nu?

Același drum, pe Uber, a fost de trei ori mai ieftin. Sau a fost plătit corect

Uber Romania aplicatie

Recunosc, am o parte din vină. Nu am luat în calcul multe spuse de-ale prietenilor cu privire la astfel de cazuri. M-am urcat într-un taxi de pe stradă, cu un bărbat care părea destul de dubios, fără să comand mașină printr-o sursă cât de cât oficială. Dar această experiență mi-a arătat, la prima mână, că toată cocoloșirea pe care o face Primăria acum, și toată plângerea de milă din partea COTAR, sunt fix niște maimuțăreli organizate și grețoase.

Dacă un taximetrist, un om plătit pentru un serviciu de transport, își permite libertăți inaccesibile celorlalți – doar pentru că are o licență și câteva acte – atunci voi prefera mereu un serviciu „ilegal” de tip Uber, Taxify sau, de ce nu?, Lyft.

M-am întors cu Uber de la destinația mea. Era în afara Bucureștiului, șoferului i-au trebuit 11 minute să ajungă, dar a ajuns și am văzut în timp real unde e, cine vine, ce rating are. Am dat 17 lei pe cursa cu Uber și, totuși, pare că am câștigat ceva mai mult: siguranța de care pomenea la început.

[readmore]

Țin să menționez și asta: eu eram dispusă să dau și 40 de lei. Ca mine și alții, în situații similare. Dacă prețul e anunțat de la început și am nevoie. Aici e al doilea lucru: transparență. Tariful nu se face din mers și după destinație.

Sigur, sunt oameni care nu trec prin așa ceva niciodată. Mi-e greu însă să cred că n-au fost mulți oameni în situația în care tariful li s-a făcut după cheful și interesul taximetristului. Primăria vorbește despre „comportament civilizat” sau vestimentație adecvată. Puțin îmi pasă de șlapii sau maieul în care un prestator de servicii prestează un serviciu.

Îmi pasă însă mult ca de banii mei serviciul să fie așa cum mă aștept. Iar atunci când nu se întâmplă, plângerea de milă e bună doar în seriale americane, unde nu poți să dai skip sau să închizi.

DĂ PLAY ȘI FII MAI INFORMAT DECÂT PRIETENII TĂI
Etichete: