Noua modalitate de dopaj modifică ADN-ul sportivilor și testele nu ajută

Înainte de olimpiade, telefonul fiziologului Lee Sweeney de la Universitatea din Pennsylvania sună non-stop. Persoanele de la celălalt capăt al liniei sunt sportivi, care căută un anumit serviciu: să-i dopeze genetic.

La sfârșitul anilor 1990, Sweeney a ocupat paginile multor publicații datorită cercetărilor sale. El a făcut șoarecii cu 30% mai puternici decât omologii lor medii. Sweeney a reușit să izoleze gena responsabilă de activarea unei proteine numite IGF-1, care controlează creșterea musculară și respirația.

Principalul obiectiv al experimentelor sale a fost acela de a limita deteriorarea mușchilor odată cu înaintarea în vârsta. Rezultatele obținute au surâs multor sportivi, care caută un impuls spre performanță. Chiar și așa, fizicianul nu era interesat de afacerea pe care sportivii i-au propus-o.

Cu toate acestea, înainte de începerea Jocurilor Commonwealthului din acest loc, competiție care a început pe patru aprilie, Sweeney a fost la mare căutare de sportivii care și-au dorit un avantaj ilegal. Asta și pentru că, în acest moment, cercetătorul este consilier al Agenției Mondiale Anti-Doping.

România va adera complet la spațiul Schengen. Anunțul oficial făcut de Ursula von der Leyen

Ambasada SUA din Londra, închisă în urma unei alerte de securitate. Poliţia a efectuat o explozie controlată

Terapia genică – definită ca tehnica manipulării genelor pentru tratarea sau prevenirea bolilor – nu a fost considerată o tehnică eficientă ca pratica să-i fie interzisă în sport. Acum se știe că terapiile genice ar putea fi folosite și în alte scopuri, nu doar în tratarea bolilor.

În 2003, agenția anti-doping a interzis „doparea genetică”, pe care a definit-o drept „utilizarea non-terapeutică a celulelor, a genelor, a elementelor genetice sau a modului de exprimare a genelor, având capacitatea de a spori performanța”.

În urmă cu aproape 20 de ani, tehnologia era folosită pentru a trata boli rare, ca tulburarea granulomatoasă cronică, hemofilia, orbirea, cancerul și boli neurodegenerative.

„Acum, tehnica poate fi folosită pe sportivi dacă o companie și un guvern ar pune resurse la bătaie”, spune Sweeney. Această nouă frontieră a dopajului a ridicat un mare semn de întrebare: Ce s-ar întâmpla dacă sportivii care apelează la acestă tehnică de dopaj nu ar fi prinși niciodată?

Ce se întâmplă când cineva îți umbla la gene

În cazul șoarecilor lui Sweeney a fost folosită metoda clasică a terapiei genice. S-a modificat ADN-ul animalelor utilizând un virus care a livrat și introdus gena care a făcut șoarecii mai puternici.

Genele sunt livrate într-un organism folosind un „vector”, deseori viruși modificați, astfel încât să nu provoace alte boli. Vectorii poartă gena dorită în celulele țintă și descarcă materialul, care, la rândul lui, determină organismul să producă proteina pe care o codifică gena.

Un exemplu de proteină cunoscută în lumea sportivă este eritropoietina sau EPO, care reglează producția de globule roșii în organism, crește hemoglobina și eliberează oxigen în țesuturi.

Odată cu injectarea de EPO, sportivii – adesea cicliști – și-au sporit performanțele ani la rândul. Acum, controalele anti-doping pot detecta EPO exterior prin teste de sânge și urină. În cazul în care EPO este produs organic din „mașinile” unei celule, este imposibil să se detecteze substanța interzisă.

Sweeney spune că știința nu a ajuns până în acest punct, iar sportivii continuă să o încurce.

Un alt mod de a suprima genele unui atlet este prin CRISPR, o tehnică care permite editarea anumitor părți ale genomului prin îndepărtarea sau modificarea secțiunilor de ADN. Mai simplu spus: editare genetică.

„Există câteva moduri prin care poți utiliza CRISPR”, adaugă Sweeney. „Poți lua celulele de la o persoană, le modifici și le pui înapoi. Acesta este cea mai sigură cale. Altă modalitate este să-ți modifici ADN-ul, dar este nesigură”.

Există alte moduri prin care genetica ar putea ajuta sportivii să-și îmbunătățească performanțele, înțelegându-le fiziologia. Proiectul GENESIS – axat pe modul în care genetica aplicată în sporturile de elită poate îmbunătăți performanța – încearcă să identifice care caracteristici ajută sportivi să reușească.

Chiar și așa, domeniul este în fază incipientă și nu avem răspunsuri.