PLAYFILM: Justice League – Supradoză cu supereroi
Justice League a ajuns și în România. L-am văzut și mi-a plăcut suficient cât să-l recomand mai departe.
Nu sunt mare fan filme SF și supereroi. De fapt, cred că seria X-Men a fost singura de acest fel care m-a prins și la care am stat cu sufletul la gură până când a apărut în cinema. Totuși, m-a prins cât de cât și Justice League.
După Justice League am văzut Batman vs. Superman, ca să înțeleg mai bine relația dintre cei doi supereroi emblematici. Da, am zis că nu ma dau în vânt după supererori sau, mă rog, nu o făceam neapărat până acum. Justice League este net superior primului, din toate punctele de vedere: acțiune, personaje, suspans, comic, mai ales de replici, unde se fac trimiteri literare, ceea ce e puțin dubios pentru un film cu supereroi. Bine, nu te gândi că e genul de film care-ți trezește cine știe ce sentimente care nu te mai lasă să dormi, dar nici nu e la extrema cealaltă a unei capodopere cinematografice. Ar fi corect să spun că e undeva la mijloc.
Justice League măcar îți aduce mai multe personaje
Justice League, film al universului DC Comics, are personaje care atrag atenția din primul cadru. Pe lângă faptul că fetele se pierd imediat când îl văd pe Ben Aflleck, în rolul legendarului Batman, apare Aquaman, un fel de bad boy al vremurilor noastre, orgolios, încăpățânat și plin de tatuaje. Mă rog, asta-i altă discuție. Nici bărbații nu se plictisesc, la vederea frumoasei Wonder Woman, puternică, dar feminină, în același timp. Asta-i ca un fel de paranteză, pentru că personajele sunt mai mult de atât.
După ce Batman are remușcări pentru Superman și este poate mai dornic ca niciodată să ajute omenirea, caută să strângă toți superoamenii, simțind că ceva rău se apropie. Ajutat de Diana, Batman, Wonder Women, Flash, Aquaman, Cyborg și, în final, Superman, fac echipă pentru a salva planeta de o invazie extraterestră, sau digitalizată, cum vrei săi spui, condusă de Steppenwolf, care vrea să pună stăpânire, blabla, știi tu, vechea poveste.
Ideea e că fiecare personaj iese în evidență, fie prin superputerea pe care o are, fie prin carismă, fie prin inteligență. Astfel, nimeni nu stă în umbra nimănui. Ăsta e un criteriu, pot spune, pe care-l urmăresc la filme, în general. Cireașa de pe tort este Flash, cu replici amuzante, atitudine copilăroasă și poate nepotrivită pentru un om în ale cărui mâini stă soarta ta, dar și altele.
Prin prisma lor, filmul este chiar bun. Are intrigă, desfășurare, punct culminat și deznodământ, are umor bun, bătaia e la ea acasă, iar finalul nu e tocmai neașteptat: binele învinge mereu răul, dar are acel ceva care să nu te facă să zici: ”Da, previzibil”.
Superman vine să dea și el pumni în Justice League
După ce Batman reîntregește echipa și își dă seama că nu prea au șanse, mai ales că Flash n-a luptat în viața lui, iar Cyborg încă nu știe să-și controleze puterile (e de înțeles, abia le-a primit, nu e ca și cum s-a născut cu ele, probabil că nici nu ținea neapărat să le aibă), Batman, care e cumva și creierul echipei, deși n-are nicio putere, dar are bani, hotărăște să facă pe Dumnezeu și să-l readucă la viață pe Superman.
Dacă ții minte, și Lex Luther a înviat pe cineva în Batman vs. Superman, deci se aștepta ca Superman să iasă un monstru, nu neapărat cineva care să-și dea seama de pericolul care paște planeta. În orice caz, Batman are un as în mânecă, care l-a ajutat pe Superman să-și recapete umanitatea.
Așadar, echipa este completă, cu Superman în fruntea ei, și gata să nimicească răul care a stat ascuns timp de cinci mii de ani. În aparență, cele trei cutii care reîntregesc o forță malefică, arată, oarecum, unde te poate duce excesul de tehnologie. Astfel, ea seacă din tine umanitatea, compasiunea, sensibilitatea și voința, doar că în film ea este hrănită cu frică, în timp ce, în lumea reală, s-ar hrăni cu energie.
Justice League o să-ți satisfacă pofta de supereroi de anul acesta
Filmul are câteva părți care umanizează câteva personaje, care nu dădeau dovadă de vreun sentiment neapărat. Atenția îți este concentrată pe Batman, el fiind poate cel mai insensibil personaj din Batman vs. Superman, atunci când voia cu orice preț să-i aducă sfârșitul celui din urmă. În Justice League, deși a fost constrâns, într-un fel, de împrejurări să accepte că Superman este omul sau supereroul de care are nevoie echipa, Batman acceptă realitatea, dar nu înainte de face mișto de el și de puterile sale. E ciudat că Batman e supererou, deși n-are vreo putere specială, ci are tehnologie și bani. Chiar el recunoaște asta când Flash îl întreabă care-i puterea lui: „Sunt bogat”. Cinic și cât de cât amuzant. Astfel, implicarea lui în lupta cu extratereștri nu este tocmai vizibilă. N-are suficienți bani să-i bată.
Deși n-ai crede când o vezi, Wonder Women este versiunea feminină a lui Superman. Și în filmul ăsta tot ce-i trebui e o sabie, un scut și un lasou. Altfel, Justice League e un film adaptat prezentului, dar destinat viitorului. E despre tehnologie și urmărilor ei, e despre sete de putere și dominare și despre eroi și supereroi.
La erou îl încadrez pe Batman, și asta pentru că el este determinat să se sacrifice pentru binele celorlalți și să-și dea viața pentru echipa lui. Când mă gândesc la supereroi, mă gândesc la Aquaman, Flash Cyborg și Wonder Women, cu puteri și superputeri.