Cum rămâi fără moștenire în România, pierzi termenul succesoral: ce spune legea

În cazul în care nu știai, în România, poți rămâne fără drept de moștenire, însă numai în anumite cazuri, după cum îți vom relata în cele ce urmează.

Practic, deschiderea succesiunii ar trebui începută imediat după decesul unei persoane. „Moștenirea unei persoane se deschide în momentul decesului acesteia”, se arată în lege.

Dezbaterea este o acțiune notarială sau, după caz, judecătorească prin care moștenitorii împart succesiunea conform cotelor acestora sau conform testamentului, dacă există unul.

Altfel spus, cel care are drept la succesiune poate deveni moștenitor.

Orașul din România care se mândrește cu cel mai înalt brad natural de Crăciun. Are 29 de metri și cântărește 17 tone

Destinația de lux aleasă de Adelina Pestrițu pentru aniversarea soțului: cât costă să stai în „OZN”-urile din Arabia Saudită

O situația concretă

Conform gtlaw.ro, în situația în care un bărbat moare în timp ce soția este gravidă cu copilul lor, copilul, prin reprezentant legal (acesta va fi mama) își va exercita dreptul de opțiune succesorală în termen de un an de la momentul nașterii.

Declarația va fi înregistrată în registrele de publicitate notarială și, astfel, cel cu drept de succesiune devine moștenitor urmând ca la dezbaterea moștenirii să își ia partea care îi revine.

Acceptarea tacită este mai complicată, de vreme ce este exprimată destul de subțire de art. 1110 din Codul civil: Înstrăinarea, cu titlu gratuit sau oneros, de către succesibil a drepturilor asupra moștenirii. Cu alte cuvinte, drepturile succesorale pot fi vândute unei alte persoane după deschiderea moștenirii, în cazul în care nu vrei să „te legi la cap” cu așa ceva, ori nu ai bani pentru a deschide acțiunea.

„Renunțarea, gratuită sau cu titlu oneros, la moștenire în folosul unuia sau mai multor moștenitori determinați. Pentru a renunța la moștenire trebuie să o accepți întâi.

(…) Actele de dispoziție asupra moștenirii – instituirea unui drept real asupra bunului imobil, reprezintă un act de dispoziție și, pe cale de consecință, de acceptare a moștenirii.

(…) Actele de administrare definitive sunt actele care nu sunt urgente și din care rezultă voința succesibilului de a accepta moștenirea, se arată în sursa citată anterior”, se arată, de asemenea, în sursa menționată anterior.

Ce nu reprezintă acte de acceptare tacită a moștenirii:

• Actele de conservare
• Actele de administrare provizorie
• Actele de supraveghere.