La 1 decembrie 1918, reprezentanții românilor ardeleni din Gyulafehérvár (Alba Julia) și-au declarat dorința de a uni Transilvania cu România. Declarația de la Gyulafehérvár includea intenția ca regiunea să se despartă de Ungaria, dar, în același timp, a promis diferite tipuri de autoguvernare care vor fi acordate „națiunilor coabitante”.
De la sfârșitul anului 1918, armata română a ocupat Transilvania și Partium și după dictatul de pace de la Trianon din 1920, s-a format România Mare. Aproape niciuna dintre aceste promisiuni nu a fost pusă în practică, conform oficialilor comunității maghiare din România.
În urma prăbușirii comunismului, maghiarii din Secuime și-au exprimat de mai multe ori dorința de autonomie. Aceștia au susținut că, dacă oamenii de limbă germană din Tirolul de Sud, bascii din Spania și suedezii din Finlanda se pot bucura de o autonomie extinsă, atunci de ce nu pot maghiarii din România, în special cei din Székelys, care trăiesc într-o zonă etnică compactă, să dobândească același lucru?
Au trecut aproximativ 30 de ani din 1989, dar toate încercările nu au reușit. În ciuda faptului că toate partidele maghiare, organizațiile civice și bisericile din România susțin concepția autonomiei, la fel și maghiarii care locuiesc în Ținutul Secuiesc, Bucureștiul se teme în continuare de separatismul maghiar și refuză cu strictețe orice formă de autonomie.
Autonomia din Secuime ar face mai ușor pentru locuitorii locali unguri să rămână în patrie și ar putea spori prosperitatea în regiunea săracă.
Oricum, când privim harta se poate vedea că Ținutul Secuiesc nu are o frontieră comună cu Ungaria, întrucât este situat în mijlocul României. În consecință, este greu de crezut cum se poate manifesta aici separatismul maghiar.
Este esențial ca națiunile conviețuitoare din Europa Centrală să facă o reconcilieze între ele și să realizeze că pot avea succes în Europa secolului XXI numai dacă cooperează.
Autonomia ar fi un semn adecvat al unei astfel de cooperări. În loc să slăbească statul care îl acordă, îl îmbogățește. Există încă spațiu suficient pentru ambițiile naționale, sub formă de concurență pașnică.
Dar, toate aceste lucruri sunt noțiuni utopice, deoarece, tot în cadrul Tratatului de la Trianon din 1920, României i s-a recunoscut titulatura de Stat Independent și Indivizibil cu alte cuvinte, teritoriile României nu pot fi împărțite sau separate, cu toate că, după cel de-al doilea război mondial, fără acordul guvernanților de la acel moment, s-a înfăptuit și acest lucru, prin preluarea Bucovinei și a altor regiuni de fosta URSS.
În 2020, UDMR, exponentul principal al minorității maghiare din România, nu renunță la ideea de autonomie statală a Ținutului Secuiesc.
Reamintim că a izbucnit un nou scandal, după ce în decembrie 2019, în Camera Deputaților a fost depus același proiect, de data asta cu alte câteva puncte în plus, pentru autonomie, trecut tacit în aprilie 2020 și respins în Senat la începutul lunii mai.
Cu toate acestea UDMR spune că militează de trei decenii pentru păstrarea identităţii culturale şi lingvistice a maghiarilor din România.
Din punctul de vedere al reprezentanților UDMR acest demers, de peste trei decenii, reprezintă un instrument pentru păstrarea identității culturale și lingvistice a comunității maghiare din România, și că nu este o surpriză sau un secret.
Aceeași reprezentați declară că reprezintă interesele acestei comunităţi în mod consecvent, transparent şi democratic și că toate reacțiile pe marginea proiectului în discuție nu sunt altceva avalanşe de acuzaţii şi critici atât la adresa comunităţii maghiare din România, cât şi la adresa UDMR.