Odată cu așa-zisa democrație, societatea românească a început să vorbească mai des despre un fenomen, care exista, de altfel, și în trecut, dar extrem de puțin mediatizat. Bullying-ul reprezintă o problemă stringentă în școlile din întreaga lume, inclusiv în România. Având în vedere impactul negativ asupra celor implicați, devine obligatoriu să se evalueze amploarea acestor comportamente. În acst context, nu e de mirare și decizia unui tânăr român care a locuit 12 ani în Italia de a se întoarce în ţară pentru a deveni poliţist.
Deși termenul uzitat are origini engleză, în traducere mioritică înseamnă abuzul asupra unei persoane, de ordin fizic, psihic și emoțional, în condiții de stres create de agresor. Deși în trecut nu se vorbea despre acest fenomen, bullying-ul a exista sub o formă sau ala în socialul românesc, fără a lua în calcul abuzurile autorităților de atunci, dar și abuzul autorităților de astăzi.
Acest fenomen nu este strict valabil doar în școli, abuzul putând fi prezent și în cadrul altor tipuri de colective sociale. Dar, dacă ne referim strict la sistemul educațional, indiferent de ce țară am discuta, inclusiv România, bullying-ul a devenit, din păcate, una din constantele despre care fie nu se dorește a se vorbi, sau dacă se vorbește, se face prea puțin.
În Româna, după 1989, bullying-ul a devenit un fenomen tot mai pregnant, iar ONG-urile apărute în toți acești ani, care s-au axat pe sensibilizarea opiniei publice, au tot încercat să estompeze și să diminueze fenomenul, dar cu rezultate prea puține.
De cealaltă parte, autoritățile în măsură să acționeze la nivel structural, au dat din umeri (în cel mai fericit caz), sau, deși datele erau concludente, au preferat să minimalizeze abuzurile, fie între elevi, fie profesor-elev, sau elev-profesor, fie să nu vorbească deloc.
Vezi și: Fiul Monicăi Anghel, victimă la școală. Ce a pățit micuțul Aviv VIDEO
Puține au fost autoritățile centrale sau locale care au înțeles fenomenul și efectele sale asupra celor abuzați, implicit în cadrul social, și au acționat. Ba mai mult, în toate lucrările știiințifice din ultimii ani se pune accent pe faptul că „violența școlară reprezintă o problemă socială la nivel mondial”, și, chiar dacă școala ca o instituție ar trebui să favorizeze dezvoltarea pozitivă a tinerilor indivizi, „există cazuri în care evenimentele negative au loc în acest mediu.”
Dintre comportamentele asociate cu violența școlară, în ultimele patru decenii s-a înregistrat un interes central din partea comunității de cercetare și a mass-mediei și care a fost îndreptat spre analiza comportamentelor de bullying.
Așa cum spuneam, cazurilde bullying în România au crescut alarmant de mult, iar mass-media le-a prezentat de fiecare dată, poate uneori mult prea grafic, generând valuri de reacții dure, pe plan local și chiar internațional. România, din păcate, ocupă un loc codaș la rezolvarea acestor situații și la implementarea de programe de conștientizare a fenomenului în sine.
O reacție, neașteptată poate, a venit din partea unui român de 21 de ani care a locuit 12 ani în Italia. Pe numele lui Vlăduț Pașcu, conform publicației „Ziar Târgu Neamț”, tânărul a luat decizia să revină în România și să devină polițist, astfel încercând să combată fenomenul de bullying din școlile românești.
Unul din motivele pentru care a ales să facă asta are o istorie dură pentru Vlăduț Pașcu, încă de pe vremea școlii. Tânărul a povestit că, în timpul școlii, a avut parte de episoade de bullying din partea colegilor săi, și știind ce înseamnă, a luat decizia de face ceva.
Acum este înscris la Școala de Poliție „Vasile Lascăr” din Câmpina, iar din 30 ianuarie, Vlăduț Pașcu a început cursurile din cel de-al doilea stagiu de practică în cadrul structurilor operative ale Inspectoratului de Poliție Județean (IPJ) Neamț.
Ca el, poate mai sunt și alți tineri, motivați de traumele copilăriei, dar este ăsta un pas spre o rezolvare a unui fenomen care ia amploarea tot mai mare în România, deși autoritățile spun că nu ar trebui să ne alarmăm prea tare? Poate da, poate nu.
Realitatea ne dovedește exact contrariul, iar decizii ca ale acestui român care a locuit 12 ani în Italia de a se întoarce în ţară pentru a deveni poliţist, ar trebui să fie un semnal de alarmă, nu doar un moment de reverență și admirație pentru Vlăduț Pașcu.