Topul în care România stă neașteptat de bine. E pe locul 4 în lume cu una dintre cele mai mari producții anuale

Există un top în care țara noastră stă neașteptat de bine. Se pare că România este pe locul 4 cu una dintre cele mai mari producții, fiind întrecută în acest top de țări precum China, Serbia și SUA.

Topul în care România stă neașteptat de bine

Topul la care România stă neașteptat de bine este producția de prune. România a produs peste 500 000 de tone de prune, fiind întrecută de țări precum SUA, peste 560 000 de tone, Serbia, peste 660.000 și China, peste 5 milioane de tone.

Astfel că dacă ar fi să alegem fructele naționale, se pare că ar trebui să fie prunele. În Uniunea Europneană, țara noastră este campioană la producția de prune.

Liviu Dragnea, “trădarea” supremă față de PSD: “Presă plătită îl apără pe Ciolacu în cazul Nordis!”

Cum arăta Catrinel Sandu acum 25 de ani, când era iubita lui Lucian Viziru. Transformarea divei e vizibilă, nu o recunoști

Diana Șoșoacă, slabă, îmbrăcată elegant! Imaginile pe care le-ai ratat! FOTO

Aoleu, Antonia dă COD ROȘU! A înnebunit pe toată lumea cu ultima apariție! Cum s-a lăsat pozată după ce a renunțat la sutien

În total, în țară sunt plantați peste 34 de milioane de pruni, astfel că producția de prune ne clasează pe primul loc în Uniunea Europeană.

Rețetă de țuică de prune

Țuica de prune este un produs ce se obține din aceste fructe la care românii sunt clasați într-un top onorabil. Iată o rețetă pentru prepararea acestei licori atât de iubită din prune.

Se adună fructele într-un butoi din lemn, se adaugă zahăr și se lasă la macerat. Nu mult zahăr, deoarece prea mult zahăr va strica gustul băuturii. După ce butoiul de fructe a fermentat, începe prepararea țuicii. Este nevoie de un alambic, adică de un aparat metalic pentru distilarea lichidelor, iar cel mai bun material pentru distilare este inox-ul.

Cazanul țuicii este de preferat să aibă capac, pentru a se închide etanș și a nu se pierde nimic din producție. După ce se așează toate vasele, se adaugă boasca în cazanul de țuică și se pregătește focul pentru fierbere. Focul la cazan se pornește cu lemn ușor, după care se domolește focul băgând lemne numai pentru întreținerea temperaturii constante.

Se pune o cratiță cu tifon la gura de scurgere a serpentinei, pe unde curge țuica. Se pune toată țuica într-un vas mare pentru a se omogeniza. Nu se gustă țuica pentru a vedea dacă este tare sau slabă, ci se scoate un păhărel de țuică de la țeava serpentinei, se ia o lumânare și se merge lângă cazan. Se aruncă păhărelul de țuică peste vasul cazanului mare și se apropie focul de pata de țuică. Dacă ia foc rapid, înseamnă că licoarea încă mai are tărie. Când pata de țuică nu se mai aprinde, atunci vei ști că este timpul să oprești ciclul respectiv de producție.