Singurul sat rotund din România are 210 metri. Denumirea sa este senzațională. Satul rotund se află în Timiș, între dealuri, într-o zonă mai greu accesibilă, însă plină de farmec. Satul a fost construit sub forma unui cerc în urmă cu mai bine de două secole de către coloniștii germani, fiind declarat monument istoric.
Este vorba de satul Charlottenburg, un sat din Timiș, ascuns între dealuri, într-o zonă pitorească. Dacă vrei să îl vizitezi, trebuie să știi că acolo poți vedea case așezate precum cavalerii în jurul mesei rotunde și poți asculta poveștile grăite de singurul neamț care mai locuiește în zonă.
Tot în satul Charlottenburg mai poți vizita și un muzeu cinegetic, o biserică ce alternează slujbele mai multor confesiuni care trăiesc acolo, dar și obiective turistice pe care le găsești pe drumul de 35 de km de la Timişoara spre satul circular.
Satul din județul Timiș deține o etichetă de „unicat”, ce a făcut ca așezarea să fie inclusă pe lista monumentelor istorice, atrăgând tot mai mulți vizitatori.
Localitatea are 124 de locuitori, dar nu este una oarecare, căci păstrează cu mare mândrie urmele istoriei. Satul a luat ființă în anul 1771, în timpul celui de-al doilea val de colonizări, realizat de administrația habsburgică. Guvernatorul Banatului de atunci, contele Karl Ignaz Clary-Aldringen, a dispus ca satul să fie populat cu 32 de familii (171 de persoane) care proveneau din provinciile Trento, Lorena, Baden-Württemberg, Renania şi Palatinat.
Printre proprietarii acestui sat au fost și Posfay Joszef, Karl Schwarzenberg sau contele Siegfried Graf von Wipffen. Acesta din urmă a fost vânător pasionat, organizând, începând cu 1904, pădurea din vecinătatea satului într-un parc destinat vânătorii, populându-l cu exemplare de cerb din Boemia, Germania şi Austria.
Forma rotundă a satului ce are un diametru de 210 metri, dar şi întreg procesul de construcţie al aşezării i se datorează inginerului Carl Samuel Neumann Edler von Bucholt, pe atunci funcţionar la Oficiul Sării din Lipova. Atunci, aşezarea dispunea de patru intrări simetrice, iar casele ce o compuneau aveau aceeaşi înălţime, fiind dispuse la distanţe egale.
Inițial, în centrul localității se afla o plantație de duzi, iar în mijlocul lor se afla o fântână. Însă copacii au fost tăiați ulterior, în locul lor fiind construită, în anul 1876, actuala biserică.
Din anul 1880, în sat apar și primele familii de români şi unguri. Și azi în sat se mai află 34 de duzi, dar este posibil ca unii dintre pomi să fi fost plantați chiar în perioada colonizării. Legenda spune că satul acesta a fost denumit după soţia contelui Aldringen, Charlotte.