Satul din Europa unde nimeni nu vorbește limba maternă. Turiștilor nu le vine să creadă că e posibil

Satul din Europa unde nimeni nu vorbește limba maternă. Turiștilor nu le vine să creadă că e posibil
O zonă pitorească, uitată de lume

Pentru turistul de ocazie, care vizitează Italia, numele unui sat, poreclit „Mica Provence”a Italiei, este ceva necunoscut. Localitatea Sancto Lucio de Coumboscuro este un sat izolat în aproape toate sensurile. Este situat aproape de granița dintre regiunea Piemonte din Italia și Franța. Vizitatorii trebuie fie să zboare la Torino și să ia un tren și apoi un autobuz, fie să conducă spre sud din Provence pentru a ajunge în localitate.

Sancto Lucio de Coumboscuro, locul unde nimeni nu vorbește italiana

Sancto Lucio de Coumboscuro este un sat extrem de atipic. Turistul, odată ajuns aici, va descoperi peisajele mirifice, parcă scoase din picturile lui Michelangelo, dar și diversitatea culturală. Dar există o mică, mare problemă.

Cei care călătoresc în Italia, până în Sancto Lucio de Coumboscuro, ar putea fi iertați că se întreabă dacă se află în țara potrivită. Localnicii își iau rămas bun de la ei cu nefamiliarul „arveire” n loc de „arrivederci”.

Limba oficială în este provensala, un dialect medieval antic neolatin al occitanului. Este limba vorbită în toată regiunea Occitania din Franța.

Satul cu 30 de persoane

În Sancto Lucio de Coumboscuro locuiesc doar aproximativ 30 de persoane. Vața nu este deloc ușoară, spun localnicii.

Sancto Lucio de Coumboscuro este alcătuit în mare parte din familii de păstori. Majoritatea își găsesc frecvent turmele atacate de lupii care hoinăresc aici.

În timpul iernii, curentul electric este adesea întrerupt timp de săptămâni întregi, în timp ce conexiunea la internet aici este minimă.

Dar pajiștile montane liniștite și câmpurile de lavandă de un violet strălucitor ale satului Sancto Lucio de Coumboscuro sunt ideale pentru vizitatorii care caută un refugiu deconectat, la fel ca și priveliștile uluitoare de pe vârfurile sale alpine, care se întind până la Coasta de Azur.

Uitați de baruri, supermarketuri și restaurante, orice agitație socială se limitează la evenimentele folclorice ocazionale.

Evenimentele au loc în Sancto Lucio de Coumboscuro. Iar altele, atunci când excursioniștii de o zi se îmbarcă în weekend-uri solitare la vânătoare de ciuperci.

Localnicii din Sancto Lucio de Coumboscuro  îmbrățișează un stil de viață lent

Aici, dacă vrei să te uiți la televizor, nu preai ai cum, spun localnicii, pentru că nu au televizor.

„Nu prea îți lipsește ceea ce nu ai avut niciodată în primul rând. Când este o pană de curent timp de 15 zile la rând, nu există niciun motiv de panică.

Scoatem vechile lămpi cu ulei ale bunicilor noștri”, spune  pastorul local Agnes Garrone din Sancto Lucio de Coumboscuro, în vârstă de 25 de ani.

Majoritatea localnicilor, deși nu vorbesc deloc italiana, sunt obișnuiți să se trezească în zori pentru a îngriji oile. Aici se lucrează 365 de zile pe an, și fără sărbători.

Nu cunosc nici Crăciunul, nici Revelionul, pentru că, chiar și în timpul festivităților, turmele trebuie să mănânce și să fie îngrijite.

Turiștii care vor să ajungă în Coumboscuro, pot dormi în cabane tradiționale din lemn, degustând produse proaspete din livadă și au posibilitatea de a cumpăra lână de calitate superioară de la o oaie indigenă italiană numită Sambucana, cunoscută și sub numele de Demontina.

În timp ce mulți dintre locuitorii mai tineri ai satului au fugit în căutarea unui viitor mai bun în altă parte cu mulți ani în urmă, cei rămași au decis să rămână și să lucreze pe pământul strămoșilor lor.

O zonă pitorească, uitată de lume

Zona principală este formată din doar opt căsuțe pitorești din lemn cu pereți decorați cu fresce. Casele sunt grupate în jurul unei vechi capele.

Sancto Lucio de Coumboscuro a fost fondat în 1018 de călugării francezi care au recuperat terenurile pentru uz rural.

Deși a prosperat timp de mulți ani, lucrurile au început să se schimbe în anii 1400. Pe atunci, iernile aspre au făcut ca multe familii să se mute în Provence pentru o mare parte a anului și să se întoarcă doar vara.

Populația satului a scăzut timp de mulți ani, dar localitatea a cunoscut o oarecare renaștere în anii 1950.

Oficialii localității, după ce au studiat limba locală ancestrală, au ajutat la recuperarea rădăcinilor lingvistice și a atracției folclorice a limbii provensale, oferind comunității un impuls de care avea mare nevoie.

Limba vorbită aici este pe cale de dispariție

Ca urmare a renașterii culturale, magazinele de tâmplărie vând acum piese de artizanat tradițional provensal. Fermele au înflorit din nou, cultivând cartofi, cidru de mere, castane.

Majoritatea produc băuturi pe bază de plante, spune Davide Arnoedo, care conduce Muzeul Etnografic Coumboscuro și centrul de studii provensale, conform CNN.

În urma campaniilor de conștientizare ale comunității locale, Italia a recunoscut oficial existența minorității occitane în 1999.

Ulterior, limba provensală, vorbită în  Sancto Lucio de Coumboscuro, este acum protejată de legea națională.

Cu toate acestea, limba provensală rămâne o limbă pe cale de dispariție. Specialiștii spun că există riscul de dispariție în viitor.

Un alt moment important a fost înscrierea sa în „Atlasul limbilor mondiale în pericol” de către UNESCO în 2010.

„Aceasta este una dintre puținele văi din lume în care limba noastră supraviețuiește. În trecut, era o limbă lirică și literară vorbită de menestrelii de curte itineranți.

Apoi a căzut în uitare, dar aici, datorită eforturilor tatălui meu, tinerii au recuperat moștenirea strămoșilor lor și mulți au decis să rămână.”, adaugă Davide Arnoedo.

Concluzie

Dacă ești în căutare de locuri exotice, izolate, dar pline de cultură și istorie, Sancto Lucio de Coumboscuro poate fi o destinație intersantă. Dar nu uita, aici nimeni nu vorbește italiana, ci provensala.

DĂ PLAY ȘI FII MAI INFORMAT DECÂT PRIETENII TĂI