Ozana Barabancea a avut dintotdeauna o afinitate cu muzica și a avut șansa de a-și transforma această pasiune într-un job. Este artist liric la Opera Națională, solistă de jazz, profesoară de canto, jurat la Te cunosc de undeva, iar ambii copii îi împărtășesc talentul și este de fiecare dată o bucurie când este alături de ei pe scenă. În interviul exclusiv acordat pentru Playtech Știri, Ozana Barabancea ne-a vorbit despre concurenții din sezonul nr 20 de la Te cunosc de undeva, cum era ea la vârsta de 20 de ani, despre legătura cu divinitatea, dar și sfatul despre viață pe care l-a primit de la mama sa și pe care l-a pus în practică.
Ozana Barabancea se bucură de o carieră temeinică, este recunoscută și apreciată în branșă, iar rolul de jurat în show-ul transformărilor de la Antena 1 i se potrivește ca o mănușă.
Cum vi se par concurenții din acest sezon Te cunosc de undeva?
Sunt toți cu experiență, dar să știi că la Te cunosc de undeva nu contează experiența, contează să te resetezi de fiecare dată, să fii la fel de proaspăt și la fel de cameleonic și la fel de puternic și să nu te superi ca și când ești pentru prima oară, pentru că sunt subiecte noi, sunt provocări noi și ruleta vrea să ne surprindă nu numai pe cei din public, cât și pe cei de la masa juriului.
Pentru că este sezonul 20, vreau să îmi spuneți cum erați la 20 de ani. Erați sigură pe calitățile dumneavoastră artistice? Cum v-a surprins viața?
La 20 de ani eram foarte frumoasă, foarte talentată, știam că trebuie să fac operă, eram deja în corul operei angajată, nu făceam jazz. Eram o fată extraordinar de fericită și îmi plăcea să călătoresc, să am prieteni. Mereu am știut că vreau să fac muzică. Cam atât îmi amintesc de la 20 de ani. Toate visurile mi le-am îndeplinit. Toate speranțele, toate țelurile, tot ceea ce am vrut să realizez cu adevărat și a fost menit să fie al meu, a fost.
Se spune să fie conjuctura potrivită și Cel de sus să sprijine procesul.
Mai întâi Cel de sus. Fără El nu se poate.
De-a lungul tiumpului ați avut vreo răzvrătire? Poate nu s-au așezat lucrurile într-o anumită perioadă a vieții și cumva v-ați dat seama că nu trebuie să vă pierdeți speranța în Dumnezeu?
Niciodată nu mi-am pierdut speranța în Dumnezeu, dar uneori am fost mai slabă de înger și m-am lăsat un pic copleșită de greutăți, de diverse tentații, de supărare, de cei din jurul meu care nu erau neapărat prieteni cu mine. În timp am învățat să iert, în timp m-am remontat, știi cum spune vorba englezului – put yourself together and let’s go – cam așa a fost și la mine, cred că toți trecem prin asta.
Ce vă mai doriți?
Îmi doresc să fiu de folos semenilor mei și să pot cânta, să pot compune, să cânt pe scene cu copiii mei, să duc mai departe proiectul meu de muzică istorică, patriotică, în care am investit foarte mult. Slavă lui Dumnezeu să fim sănătoși.
Aveți vreun accesoriu de care nu vă despărțiți niciodată?
De cruce, evident.
Care a fost sfatul legat de viață pe care vi l-a dat mama dvs?
Mama mi-a spus să nu calc pe cadavre în viață, adică să nu sufere alți oameni din cauza mea. Și am încercat să respect acest sfat.
Video: Cătălin Shadi Sîrbu