Sanda Ladoși, membră în juriul Eurovision, dă cărțile pe față. „Noi suntem ținuți la rang de servitori. A fost o măgărie pe față” EXCLUSIV

Sanda Ladoși, membră în juriul Eurovision, dă cărțile pe față. „Noi suntem ținuți la rang de servitori. A fost o măgărie pe față” EXCLUSIV
Sanda Ladoși, despre Eurovision 2022

În urma experiențelor sale neplăcute, trăite la Eurovision, mai întâi ca și concurentă, în anul 2004, acum ca și jurată pentru România, la ediția din anul 2022, Sanda Ladoși a mărturisit într-un interviu exclusiv pentru impact.ro cum funcționează cel mai mare concurs internațional de muzică din Europa. Artista nu ne-a ascuns faptul că totul a fost „o măgărie pe față”, după ce juriului din România i s-a interzis să anunțe propriul său punctaj, în care pe primul loc era Moldova, pentru că s-a dorit să câștige Ucraina.

– În calitate de membru al juriului românesc pentru finala Eurovision, ne poți spune ce s-a întâmplat practic, la finală?

Din păcate, s-a întâmplat ce s-a întâmplat dintotdeauna. Per total, noi, România, am dat 12 puncte Moldovei. Pe mine altceva m-a contrariat, faptul că tu, EBU, acuzi neregularități în jurizare. Atunci de ce ne-ai lăsat până în ultima zi? Noi jurizam înregistrări, pe repetiție cu costume și cu public, în studiou la București. Care nu e concursul propriu-zis, ci un spectacol distinct, ce are loc înaintea finalei, unde se vând bilete. Astea-s regulile, ca partea tehnică să fie acoperită. Pentru că nu are cum ca totul să se întâmple într-o singură seară. Întrebarea mea e, dacă tu ai considerat că la a doua semifinală au fost probleme de jurizare, de ce nu te-ai sesizat înainte? Noi vineri am jurizat, iar ei sâmbătă au zis că nu s-a jurizat bine. Nici eu nu știu de ce, răspunsul e la ei.

„Șase țări au fost blocate, ca să câștige Ucraina”

– Care ar fi motivul?

Șase țări au fost blocate, ca să câștige Ucraina. Asta e viziunea mea, că s-a dorit ca Ucraina să câștige, iar votul celor șase țări nu i-a satisfăcut pe cei care au vrut asta. Jurizarea s-a oprit pe considerentul că noi nu ne-am făcut treaba cum trebuie, iar ei din proprie inițiativă au dat 12 puncte Ucrainei în numele nostru. Nu știu dacă Moldova câștiga, dar feng-shui-ul nu era al lor. Ce să zic, ne merităm soarta, am fost tot timpul niște milogi, ne-am comportat ca atare.

„În 2004 am înțeles ce înseamnă Eurovisionul”

– Iei în calcul un eventual proces pentru defăimare?

Eu am contract cu TVR, doar TVR e entitatea care poate emite pretenții, nemulțumiri, nu eu sau fiecare în parte. Dar când la agresiune răspunzi cu agresiune, unde ajungi? Eu nu mai am nici vârsta, dispoziția să mă mai cert cu cineva. Pentru mine un gust amar a fost în 2004, când am pățit același lucru, numai că la vremea aia lumea nu înțelegea ce se întâmplă.

– Ce s-a întâmplat, mai exact, în anul 2004?

Atunci a câștigat Ruslana, tot din Ucraina. Ea a venit cu delegația cu o lună înaintea tuturor. Și era atât de sigură că va câștiga. Pentru mine a fost semnal de alarmă încă din prima zi în care am ajuns. Am înțeles atunci ce înseamnă Eurovision.A fost un gust amar. Același lucru l-am trăit, nu că mă așteptam să iau eu trofeul. Nu. Dar ar fi fost rezonabil să se poarte cu toți participanții la fel, să aibă aceeași atitudine față de fiecare concurent. Noi am fost abrutizați ca echipă. Numai sufletul meu știe ce am pățit eu, și-au bătut joc. S-au purtat urât de tot. Sanda Cepraga era director de sunet, au tras-o de mânecă și au dat-o afară de la înregistrări, așa și cu cel din Malta, trântit atunci jos pe scări, că a acuzat probleme de sunet.

Iar Sanda e o finuță, ea era director de sunet. A fost oribil. Iar mie, pe scenă mi-au scos vocea principală. Adică eu, solistul, nu mi-am auzit vocea și mi-au pus backing-vocal-ul ca să mă bruieze. S-a și văzut că mi-am scos căștile din urechi ca să-mi aud vocea naturală. Așa am cântat. Sunt sabotări fine, ca să discretiteze persoanele care ar putea să le strice lor aranjamentele. Atunci la casele de pariuri eram pe locul 1 sau 3… În anul acela, cu puțin timp să înceapă concursul, au schimbat regula. Au scos total juriul și au pus doar televotingul, unde se pot face măsluiri. Am fost atât de naivă atunci, aveam 35 de ani, să cred că lucrurile funcționau corect. Ei merg pe principiul îți convine bine, dacă nu, du-te și fluieră.

„Am avut tot timpul un notar la jurizare”

– Că tu și colegii tăi ați făcut parte din acest juriu, s-a aflat abia după finală…

Nu e vina noastră. Inițial, cred că așa s-a stabilit cu EBU, să nu se știe juriul. Nu sunt regulile televiziunii. Am avut notar, am avut persoană de supraveghere, am fost avertizați că vin cei de la EBU să ne verifice. Și am zis, foarte bine, și ce dacă suntem supravegheați. Notarul avea obligația să fie acolo în fiecare seară. Noi am fost cinci persoane în juriu. Eu nu am dat 12 puncte Moldovei, mie de exemplu mi-a plăcut Azerbaidjanul, ca muzică. Eu am votat muzica, nu maimuțăreala. Ce mi se transmitea, ce voce avea solistul. Per total, prin cumularea punctajului dat de noi, cei cinci din juriu, Moldova a obținut 12 puncte. Eu nu aveam voie să vorbesc cu Luminița sau cu ceilalți membri ai juriului.

– Care e miza pentru câștigarea finalei?

Miza, foarte mulți bani. Mie mi s-a explicat, atunci, în Turcia, că în țara organizatoare intră foarte mulți bani, cu concursul propriu-zis și tot ce ține adiacent, cu zona de turism.. E un aflux uriaș, la fel ca la Olimpiadă. Se fac săli de spectacole, se construiesc clădiri noi, sunt investiții, lumea se luptă..

„Cerbul de aur a fost distrus”

– Cândva, și România a avut un festival internațional, și mă refer la Cerbul de aur… Ce părere ai despre dispariția acestui spectacol?

Uite că au desființat Cerbul de Aur. A fost distrus ca să funcționeze un Eurovision. Se dispersa atenția. Cum vor ei să facă o globalizare asupra persoanelor, așa e și aici. Țara e vândută. Totul a fost o măgărie, o tristețe. Mă dezgustă foarte tare cele întâmplate la Eurovision.

– În urma acestui gust amar, ce decizie vei lua în privința carierei tale?

Voi continua cu muzica. Am avut doar un blocaj, pur și simplu nu am putut, eu nu mă pot exprima când nu pot gândi. Dacă nu pui sufletul, mai bine lipsă. Eu am depășit de mult faza să iau cântări pentru bani. Nici nu mor de foame, nici nu stau în stradă. Dar nu judec pe nimeni dacă face altfel. Fiecare mergem pe linia vieții așa cum simțim, trecem prin niște lecții din care învățăm ceva.

– Ce lecție ai învățat în urma experienței trăită la Eurovision?

În primul rând sunt foarte amărâtă, dar Dumnezeu mi-a confirmat că ce am trăit în 2004 e adevărat, că nu a fost doar în imaginația mea. Eurovisionul nu e în regulă, din păcate. Iar noi în permanență suntem ținuți la rang de servitori, doar să fim acolo, la cantitate.. Au fost doar niște excepții, când românii au fost recunoscuți, dar veșnic suntem ținuți la respect, să nu cumva să ne închipuim că putem să câștigăm noi Eurovisionul. Nu fac acum decât să-mi spun părerea personală, în urma felului în care am fost tratată. Ce mai poți zice când ești luxat la sunet, ignorat la interviuri, neinvitat la nicio televiziune și ignorat la greu.