Românul care a trăit într-o peșteră de pe Valea Mureșului până la 140 de ani. Ce mânca sihastrul

Ai auzit despre românul care a trăit într-o peșteră de pe Valea Mureșului până la 140 de ani? Acesta a devenit faimos pentru că a ajuns la o astfel de vârstă și a intrat în legendele locale.

Românul care a trăit într-o peșteră de pe Valea Mureșului până la 140 de ani

Iancu lui Dida (Călăbăț) stătea într-o peșteră singur, la marginea satului Săcămaș. Ar fi trăit 140 de ani, până în anii 1950. 

Citește și: Cel mai bătrân bărbat din lume a murit. Ce vârstă greu de atins avea

Dansatoarea Andreei Bălan aruncă bomba! Ce s-a petrecut în culise, când artista PLÂNGEA pe scenă

Ce nume de SFÂNT are Andra Măruță. Doar FAMILIA și prietenii știu asta

Diana Șoșoacă, slabă, îmbrăcată elegant! Imaginile pe care le-ai ratat! FOTO

Aoleu, Antonia dă COD ROȘU! A înnebunit pe toată lumea cu ultima apariție! Cum s-a lăsat pozată după ce a renunțat la sutien

Povestea lui a fost povestită de profesorul Ieronim Lazăr, care a spus despre acesta că purta fustă, avea părul des și barbă. 

„Prin anii ‘50 mă aflam pe strada gării din Deva de vorbă cu un consătean din Brănişca. La un moment dat prietenul meu mă făcu atent: ”Uite-l pe Iancu ăsta. Nu ştie câţi ani are”. Pe lângă noi trecuse un omuleţ de vreun metru şi ceva îmbrăcat cu fustă, desculţ, cu o ploscă legată la cingătoare, iar pe umăr cu o traistă agăţată în toporişcă.

Avea pe cap un păr foarte des şi purta barbă. Omuleţul a auzit că despre el este vorba, a întors capul, dar şi-a văzut de drum. Era vară, în zi de miercuri, când la Deva se ţine târg săptămânal. Iancu pornise dis-de-dimineaţă de la Săcămaş, pe jos, şi călca sprinten ca un tinerel”, susținea acesta, într-un articol din 2015, publicat de zhd.ro.

Iancu mergea adesea de la Săcămaș la Deva, deși distanța este de peste 20 de kilometri.

Securitatea a intrat pe fir și a vrut să îi afle secretele bătrânului. Același profesor povestește că Iancu era un om singuratic, iar Ministerul de Interne voia să îl analizeze. Autoritățile l-au trimis la Institutul C.I.Parhon din București pentru studii de geriatrie.

Citește și: Secretele celui mai bătrân bărbat din lume, dezvăluite: ce mănânci și bei să ajungi la o vârstă

Dintr-o analiză a părului, au aflat că avea în jur de 140 de ani.

„După o vreme când stăteam pe o bancă publică cu colonelul Călugăru, pe atunci medicul securităţii regionale, amicul meu a scos din buzunar nişte fotografii în care pe cine îl văd? Pe omuleţul din Săcămaş. ”Vezi pe pişpiricul ăsta?” – îmi zice doctorul. ”Ar putea fi recordman naţional sau chiar european la longevitate.

Doctorul îmi dete câteva poze pe care fotograful securităţii le făcuse la faţa locului, adică la peştera din pădurea unde Iancu avea ”domiciliul”. Fiindcă era un om singuratic şi de o vârstă necunoscută, Iancu fusese dat în atenţia Ministerului de Interne, iar doctorul personal trebuia să-l aibă de grijă.

Aflând că aici trăieşte un om ciudat şi semisălbatic, autorităţile l-au trimis la Institutul C.I. Parhon din Bucureşti, pentru studii de geriatrie. Cei de la Institut i-au analizat părul şi i-au evaluat vârsta la circa 140 ani”, a spus profesorul.

Povestea lui Iancu

Bătrânul nu a avut niciodată acte de identitate, iar cei mai vechi locuitori de pe valea Mureșului l-au cunoscut pe acesta bătrân fiind, deși erau erau copii.

Citește și: Surorile care au ajuns la 100 de ani dezvăluie 4 reguli pe care le-au respectat cu sfințenie pentru o viață lungă

Cât a stat în institutul medicale, Iancu a vrut de mai multe ori să fugă. Nu voia să mănânce și a trebuit să fie legat de pat.

A fost trimis apoi în locurile natale. S-a retras în peștera sa, unde localnicii povesteau că avea două lespezi, pe care le încălzea pe rând și pe care dormea.

Profesorul povestea despre felul în care Iancu arăta. Avea unghiile crescute și era obligat să poarte o basma roșie pe cap, ca vânătorii să nu îl confunde cu prada. Mânca măcriș, fructe de pădure și flori de salcâm.

„La intrarea în peşteră a înjghebat o uşă din lemn prin care intra aerul, dar nu puteau intra lupi. Iancu nu îşi retezase unghiile şi ele crescuseră ca nişte ghiare. Administraţia pădurilor l-a obligat să poarte pe cap o basma roşie pentru a nu fi confundat cu vânatul.

Cu ce se hrănea Iancu? Cu măcriş, flori de salcâm, fructe de pădure, bea apă de izvor şi respira aer curat. Gospodinele din sat îi aduceau de-ale gurii, iar Iancu le dădea în schimb linguri de lemn şi fluiere din soc”, a mai spus profesorul care îl cunoscuse.

Se pare că unii demnitari comuniști îl vizitau pe Iancu. Stilul lui de viață era unul de neînțeles pentru mulți, dar chiar și așa, oamenii din sat aveau grijă de el. 

Moartea lui Iancu

Bătrânul a murit, conform poveștii profesorului, după ce ministrul minelor i-a dat lui Iancu 500 de lei. Chiar dacă nu era obișnuit cu cele lumești, bătrânul a luat banii.

Citește și: Povestea zonei cu cei mai mulți centenari din lume. Cel mai în vârstă localnic a trăit 168 de ani: „Se țin departe de stres, gândindu-se la viață”

A doua zi, băiatul cârciumarului din Leșnic a văzut bancnotele la Iancu și i le-a cerut.

A avut loc o altercație gravă și tânărul l-a lovit cu o bâtă în cap pe Iancu. I-a furat banii și a fugit. Bătrânul s-a îmbolnăvit și nu mai putea vorbi. Autoritățile au aflat totul, dar Iancu se simțea prea rău, așa că nu a mai durat mult până să moară. Sătenii au ajutat cu înmormântarea.

„Ministrul minelor, Bujor Almăşan, i-a dat lui Iancu 500 lei, adică 5 bancnote noi de câte 100. El nu prea umbla cu bani, dar i-a luat. A doua zi, pe acolo a trecut băiatul cârciumarului din Leşnic. Acesta a văzut bancnotele şi le-a cerut.

Iancu s-a împotrivit şi tânărul l-a lovit cu o bâtă în cap, i-a luat banii şi dus a fost. Din acel moment Iancu s-a îmbolnăvit. El de mult nu mai vorbea, ci doar gângăvea ceva şi se înţelegea prin semne. Arăta cu mâna spre cap şi dădea de înţeles că a fost lovit.

Colonelul Rusu, pe atunci şef la pază şi ordine, mi-a relatat că o săptămână a fost în anchetă. A aflat cine era făptaşul şi s-au luat măsuri de rigoare. Iancu, care nu se mai putea descurca singur, a fost dus în gârliciul unei pivniţe din sat, unde s-a mai chinuit o vreme până când şi-a încheiat socotelile cu lumea asta. Sătenii au pus mână de la mână şi i-au făcut o înmormântare creştinească”, relata Lazăr.