Câțiva localnici din Podriga, un cătun din județul Botoșani, s-au mobilizat și au reușit să refacă școala din sat, după ce a fost afectată de un incendiu. Oamenii au venit cu diferite materiale ce le-au găsit prin gospodărie. În doar două zile jumătate, școala a fost pusă pe picioare din nou.
Satul Podriga se află în județul Botoșani, comuna Drăgușeni. Nu este foarte populat, puțin peste 900 de locuitori, iar majoritatea sunt fermieri și agricultori. În urma cu doi ani, căminul cultural și școala din sat au fost reabilitate și modernizate. La începutul acestui an, la sfârșitul lunii februarie, acoperișul școlii din Podriga a luat foc. După un an de la începutul pandemiei, copiii din Podriga se pregăteau, din nou, de școala online.
În condițiile în care intervenția era costisitoare, autoritățile nu aveau în plan să repare acoperișul foarte repede. În acel moment, sătenii au decis să se mobilizeze și s-au decis să repare ei școala, pentru ca elevii și copiii lor să poate învăța. S-au strâns câțiva muncitori voluntari, au adunat de prin gospodării materiale ce le-ar fi de folos și s-au apucat să refacă școala satului.
Răpciug Cătălin și Daniel Tendrencu au fost printre primii voluntari ce s-au apucat de treabă. Aceștia spun că au văzut acoperișul școlii distrus și au decis să facă ceva. Au pus mâna pe unelte și s-au apucat de treabă imediat.
„Eu nu văd asta ca pe o mare chestie. Adică, dacă-i şcoala satului, îi a noastră, trebuie să ajutăm dacă s-a întâmplat un necaz. Ne-am adunat vreo 10 oameni de aici din sat şi am plecat să o reparăm. Este şcoala noastră, unde să înveţe copiii?”, spune Daniel Tenderencu.
Voluntarii au făcut o schiță, și-au împărțit sarcinile și s-au apucat de treabă. Au primit și o parte din materiale de la Primărie. Sătenii au spus că nu vor să aștepte după procedurile administrative și birocratice pentru repararea școlii, așa că s-au apucat singuri. Ei nu își doreau decât ca elevii să se întoarcă cât mai repede la școală, mai ales că au stat un an acasă.
„Ne-am apucat repede, am curăţat ce era ars, am făcut necesarul şi apoi am început să punem partea de lemn şi acoperişul de tablă. Noi ne mai pricepem. Am mai lucrat şi în construcţii şi în general aici la ţară oamenii îs obişnuiţi cu munca grea”, spune şi Cătălin Răpciug.