Povestea dureroasă a bătrânilor care își trăiesc ultimele clipe de viață în azil: „Vorbesc cu pozele să-mi treacă dorul”

Povestea dureroasă a bătrânilor care își trăiesc ultimele clipe de viață în azil: „Vorbesc cu pozele să-mi treacă dorul”
Povestea bătrânilor ce trăiesc ultimele clipe în azil

În județul Botoșani, la azilul de bătrâni din Trușești, trăiesc 25 de pensionari. Majoritatea nu mai au locuință și nici familii. Un singur lucru le mai alină durerea, pozele nepoților și al copiilor, deasupra cărora plâng. Speră să-i mai vadă măcar o dată în viață.

Povestea bătrânilor ce trăiesc la azil

În comuna Trușești se află singurul cămin de stat pentru bătrâni din județul Botoșani. În acest cămin trăiesc 25 de suflete. Clădirea veche a fost renovată recent, însă după posibilități. Majoritatea bătrânilor de aici au pensii mici, ajunși într-o situație gravă. Căminul a fost singura lor salvare.

Cei mai mulți dintre ai eu peste 70 de ani și mulți copii și nepoți. Din păcate, unii au fost uitați de către familie. De ani de zile împart singurătatea fără vizitatori. În fiecare cameră de cămin, bătrânii au plâns după o viață lungă de muncă și trudă. Totul pentru a ajunge aici.

„Sunt multe poveşti de viaţă aici. Fiecare are istorioara lui tragică. Mulţi dintre ei au pensii foarte mici, pensii de CAP. Copiii le-au plecat în străinătate, au rămas singuri, nu se pot întreţine acasă. Aşa au ajuns la cămin. Într-un fel, se simt părăsiţi, abandonaţi. Şi când îi simt aşa, îmi vine să plâng şi mă duc şi îi mângâi, ca să găsească în noi copiii pe care nu-i au aproape”, spune una dintre asistentele angajate la Căminul de Bătrâni Truşeşti.

Ultimele clipe din viață petrecut în azil

Maria Furtună este una dintre pensionarele ce trăiesc la azilul din Trușești. Are 84 de ani și două luni. De aproximativ șase ani își trăiește viața în camera de cămin de la azil. Se bucură de fiecare vizită deoarece nu primește foarte multe. Cel mai bun prieten al Mariei este cartea de rugăciuni.

În trecut a fost profesoară de biologie în comuna Miorcani, județul Botoșani. Localitatea se afla pe lângă malul Prutului. A avut ocazia să plece de la școala de la țară, însă a ales să stea alături de ei mereu. Așa a ajuns doamna profesoară Maria Furtună să lumineze generații întregii.

Pe lângă asta, a decis să rămână acasă pentru a avea grijă de mama ei ce era văduvă. A fost foarte apropiată de tatăl ei. Și acum când își aduce aminte de el, începe să plângă de dor. Maria a avut și doi copii. Acum sunt oameni mari. La rândul lor, au și ei copii și chiar nepoți. Într-un final, tanti Maria a ajuns la azil. Din păcate, plină de datorii, a ajuns la azil.

Am împrumutat bani din bancă, între timp, soţul meu a murit. Nu aveam cu ce plăti şi trebuia să ne ia casa. Şi a luat apartamentul. Nu am avut unde să stau. Să stau în stradă ?”, spune botoşăneanca

DĂ PLAY ȘI FII MAI INFORMAT DECÂT PRIETENII TĂI